Numerația greacă
From Wikipedia, the free encyclopedia
După adoptarea alfabetului fenician (sec. IX î.Hr.), în spațiul geografic în care s-a dezvoltat vechea civilizație și cultură elenă (peninsula balcanică, coasta apuseană a Asiei Mici, insulele Mării Egee și mai târziu coloniile din sudul Italiei și Siciliei) au apărut și au coexistat mai multe sisteme de numerație, toate fiind de tipul zecimal aditiv nepozițional.
- Vechea Eladă nu era Grecia unificată de azi, ea fiind fărâmițată în mici state-orașe independente și necooperante (polisuri). Fiecare din aceste polisuri avea un sistem monetar și de măsurare (greutăți, capacități, suprafețe, distanțe, etc.) propriu. De regulă, ele aveau și utilizau și propriul lor sistem de numerație. Dominația politică și/sau economică a uneia dintre aceste polisuri atrăgea după sine și impunerea propriului sistem de numerație, acesta devenind dominant pentru o anumită perioadă în zona controlată.
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Până la introducerea numerației arabe (sec XV d.Hr.), vechii greci nu aveau simboluri dedicate special cifrelor, așa cum aveau alte civilizații. Ei foloseau în locul acestora (în două moduri diferite) literele alfabetului, fiind creditați pentru două invenții în domeniul numerației: inventarea cifrelor acrofonice și a cifrelor alfabetice:
- cifrele acrofonice – semnele pentru cifre erau reprezentate prin inițiala majusculă a numelui lor (în lb. greacă akros înseamnă extrem, cel mai de sus, în vârf, cel mai important iar phone înseamnă voce, sunet, adică, în acest caz, inițiala cuvântului);
- cifrele alfabetice – semnele folosite erau literele minuscule ale alfabetului grec;
Cele două seturi de cifre au fost folosite de două tipuri de sisteme de numerație de concepție proprie:
- sistemul acrofonic, (sub foarte multe variante) care era folosit în special la inscripționarea monumentelor și monedelor, în acte de comerț și pentru reprezentarea valorilor unităților de măsură (greutăți, capacități, suprafețe, distanțe etc.);
- sistemul alfabetic, folosit în special în limbajul matematic și în textele scrise din uzul curent și din administrație;
Deși până la introducerea numerației arabe, în numerația greacă nu a existat numărul „0”, unii savanți consideră ca probabilă ipoteza ca simbolul „zero” să fi ajuns la indieni, de la babilonieni prin intermediul grecilor. În mod curios, în multe documente se regăsesc simboluri pe care mulți le consideră a fi „simbolul vidului”: zero.
- Boyer C. și U. Merzbach (A History of Mathematics, 1991) pretind că este foarte posibil ca simbolul zero să-și aibă originea în lumea greacă, probabil în Alexandria, și ca acesta să fi ajuns în India după ce aici s-a stabilizat sistemul zecimal pozițional. Matematicianul Morris Kline (Oxford, 1972) afirmă că simbolul zero a fost găsit în documente grecești din Alexandria.