Număr cardinal
From Wikipedia, the free encyclopedia
În matematică, numărul cardinal, cardinalul sau puterea reprezintă o generalizare a numerelor naturale folosite pentru măsurarea cardinalității (numerelor de elemente) dintr-o mulțime. Conceptul de cardinal al unei mulțimi a fost introdus de Georg Cantor în 1879. Mulțimile finite au cardinali numere naturale, însă cardinalitatea celor infinite se exprimă prin numere alef.
Două mulțimi se numesc "echipotente" dacă au același număr de elemente (același cardinal), altfel spus, dacă sunt la fel de bogate în membri.