Nutzi Acontz
pictoriță română / From Wikipedia, the free encyclopedia
Nutzi Acontz (Popovici Ana[3]) (n. , Focșani, Vrancea, România – d. , Iași, România) a fost o pictoriță română.
Nutzi Acontz | |
Nutzi Acontz | |
Date personale | |
---|---|
Născută | [1][2] Focșani, Vrancea, România[1][2] |
Decedată | (63 de ani)[1][2] Iași, România[1][2] |
Cetățenie | Regatul României Republica Populară Română |
Etnie | armeancă |
Ocupație | pictoriță |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Studii | Școala de Belle Arte din Iași |
Pregătire | Constantin Artachino, Gheorghe Popovici, Emanoil Bardasare |
Influențat de | Nicolae Tonitza, Francisc Șirato |
Modifică date / text |
Provine dintr-o stirpe armeană stabilită de multă vreme în Moldova, la Iași. Tatăl ei a fost Gheorghe Popovici-Acontz (1850-1925), general medic. Scriitorul Aurel Leon realizează în volumul IV din seria de evocări “Umbre”, (Iași, 1979) – acest portret fizic al pictoriței:
- “O fată scundă cu obrazul rotund de orientală și frunte înaltă sub bascul așezat pe cosițe întunecate. Atrăgea în primul rînd lumina ochilor ei, ceva ca o stare de extaz. Mai tîrziu m-am convins că Nuți Acontz era acordată cu pictura, pe care o făcea, cu transparențe prețioase, parcă rezultatul unei lungi elaborări dar, de fapt, spontane, alături de brusca izbucnire a petei de culoare neașteptată în registrul calm din cadru.”
A studiat la Școala de Belle Arte din Iași (1914) cu profesorii Constantin Artachino, Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare, fiind colegă cu Aurel Băeșu, Max Arnold, Adam Bălțatu și Aurelia Vasiliu-Ghiață.
După terminarea studiilor artistice, a lucrat pentru puțin timp ca profesoară de desen la Focșani și Constanța, iar din anul 1930 s-a stabilit la București și s-a dedicat exclusiv picturii. Genurile sale predilecte au fost peisajul, natura statică, florile, scenele de interior și, în mai mică măsură, portretul și compoziția figurativă.[4] Dintre peisaje se pot menționa: Vedere din Syra, Peisaj de coastă, Peisaj din Balcic.
A călătorit în insulele grecești, în Bulgaria și în Franța la La Ciotat, precum și în Bretania, la Concarneau, Pont-Aven, călătorii din care s-a întors cu numeroase schițe în tuș ori acuarelă, care vor fi folosite pentru lucrările sale ulterioare.
La Balcic, unde i-a cunoscut pe Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, ea a lucrat multe peisaje dobrogene de un rafinament cromatic acoperind un registru larg, care o distinge și o individualizează. Lucrările sale se află în colecții de artă din țară și din străinătate.