Ogivă
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ogiva (în franceză ogive, din latină augere, în traducere „a întări”) desemnează arcul ascuțit ca modalitate de susținere a bolții unei construcții, soluție arhitecturală caracteristică perioadei goticului (cca 1140 - 1550). Prin extensie, arhitectura gotică a fost denumită „arhitectură ogivală”.