Othello (Shakespeare)
tragedie de William Shakespeare / From Wikipedia, the free encyclopedia
Othello este o tragedie scrisă de William Shakespeare și publicată prima dată, cel mai probabil, în 1603. Piesa Othello se regăsește publicată apoi, în 1623, în celebra primă ediție a pieselor Marelui Bard, First Folio, in cea de-a treia secțiune, cea a tragediilor, la poziția 34 din totalul de 36.
Othello | |
Othello și Iago | |
Informații generale | |
---|---|
Autor | William Shakespeare |
Gen | tragedie |
Acte | 5 |
Ediția originală | |
Data publicării | 1603 |
Limbă originală | engleză |
Țara premierei | Anglia |
Produs derivat | Othello[*][[Othello (a retelling by Charles Lamb)|]] (de Charles Lamb, ) |
Modifică date / text |
Titlul complet al piesei în engleză Othello, the Moor of Venice se traduce prin Othello, maurul din Veneția. Subiectul se bazează pe o nuvelă italiană Un Capitano Moro (Un căpitan maur), scrisă de Cinthio, un discipol al lui Giovanni Boccaccio și publicată în 1565.
Intriga piesei se bazează pe două personaje, Othello și Iago, a căror interacțiune este mereu prezentă.
Acțiunea piesei începe după căsătoria recentă a lui Othello, care este un comandant militar și nobil maur al Republicii Venețiene, cu Desdemona, o venețiană bogată, mai tânără decât soțul său. Căsătoria celor doi avusese loc fără aprobarea deplină a lui Brabantio, tatăl Desdemonei, senator al Republicii Venețiene. Acesta fusese, de fapt, pus în fața faptului împlinit al uniunii celor doi.
Trimis în Cipru, Othello are misiunea conducerii trupelor Veneției, a căror prezență pe insulă slujește apărarii în fața invaziei Ciprului de către Imperiul Otoman. Acolo, Iago, sfătuitorul lui Othello (profitând de căderea în dizgație a lui Cassio, aghiotantul comandantului), țese o plasă de intrigi la adresa presupusului adulter al Desdemonei. Din păcate, Iago reușește să îl determine pe comandantul trupelor venețiene să fie convins de infidalitatea soției sale, care era, de fapt, complet nevinovată.
Tragedia erupe în final, Desdemona, Roderigo (un curtean, indrăgostit în secret de Desdemona) și Emilia (soția lui Iago) sunt uciși, Iago este rănit (dar nu letal), iar Othello se sinucide, înțelegând mișelia și „ascunsele cotloane” ale manipulării lui Iago. Apare apoi Ludovico, vărul Desdemonei și împuternicit al Republicii, care restabilește, cât de cât, dreptatea, pedepsindu-l cu moartea pe Iago și punându-l pe Cassio în conducerea trupelor Republicii.
Datorită temelor sale, puternice și perene, precum dragostea, pasiunea, gelozia, invidia și rasa, Othello este o piesă foarte apreciată și dorită a Marelui Bard, fiind jucată pe numeroase scene ale lumii, în varii adaptări, nuanțe și distribuții.
Piesa a stat la baza libretelor a două opere, ambele ale unor cunoscuți compozitori italieni. Cronologic, aceste două piese de teatru liric omonime sunt, Otello de Gioachino Rossini (din 1816) și Otello de Giuseppe Verdi (din 1887).