Podul cu Lanțuri din Budapesta
From Wikipedia, the free encyclopedia
Podul cu Lanțuri din Budapesta, denumit oficial Podul Széchenyi în memoria omului de stat maghiar István Széchenyi, (în maghiară Széchenyi lánchíd) este un pod suspendat ce traversează Dunărea făcând legătura între Buda și Pesta, părțile de vest și de est ale orașului Budapesta, capitala Ungariei. Proiectat de inginerul englez William Tierney Clark, el a fost primul pod permanent construit în Budapesta peste Dunăre și a fost deschis în anul 1849.
Podul cu Lanțuri (Podul Széchenyi) | |
47.498888888889°N 19.043611111111°E ({{PAGENAME}}) | |
Nume oficial | Széchenyi Lánchíd |
---|---|
Traversează | Dunărea |
Locație | Budapesta |
Tip | suspendat |
Deschiderea principală | 202 m |
Lungime | 202 m |
Construcție | |
Arhitect | William Tierney Clark[*][[William Tierney Clark (English civil engineer)|]][1] |
Material | piatră fier |
Lansarea proiectului | |
Data deschiderii | 20 noiembrie 1849 |
Utilizare | |
Precedat de | Podul Margareta |
Urmat de | Podul Elisabeta din Budapesta |
Prezență online |
El este ancorat pe partea dinspre Pesta a fluviului de Piața Széchenyi (fostă Roosevelt), lângă Palatul Gresham și Academia Ungară de Științe, iar pe partea dinspre Buda de Piața Adam Clark, unde se află Kilometrul Zero și capătul de jos al funicularului ce duce la Castelul din Buda.
Podul a primit numele lui István Széchenyi, care a susținut ideea construcției podului, dar este cel mai frecvent cunoscut sub numele de Podul cu Lanțuri. La momentul construcției sale, el a fost considerat ca fiind unul dintre minunile ingineriei din epoca modernă. Ea a dobândit o semnificație enormă în viața economică, socială și culturală a țării, la fel ca și cea pe care o are Podul Brooklyn în New York și în Statele Unite ale Americii. Decorațiunile sale din fier forjat, cât și echilibrul compozițional al acestora, fac din acest pod unul dintre cele mai frumoase monumente industriale ale Europei. El a devenit un simbol al progresului, al emancipării naționale din secolul al XIX-lea și o punte de legătură între Est și Vest. Finanțatorul principal al podului a fost baronul de origine aromână[2] sau greacă[3] Gheorghe de Sina.[4]