Post restant (film)
film românesc de comedie regizat de Gheorghe Vitanidis / From Wikipedia, the free encyclopedia
Post restant, menționat uneori Post-restant, este un film de comedie romantic și social românesc produs în anul 1961 și lansat în 1962, regizat de Gheorghe Vitanidis după un scenariu de Octavian Sava. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Iurie Darie, Florentina Mosora, Grigore Vasiliu-Birlic și Ion Dichiseanu.
Post restant | |
![]() Afișul filmului | |
Rating | ![]() |
---|---|
Titlu original | Post restant |
Gen | comedie |
Regizor | Gheorghe Vitanidis |
Scenarist | Octavian Sava |
Producător | Ion Floroiu (directorul filmului) |
Studio | Studioul Cinematografic „București” |
Distribuitor | Direcția Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor (DRCDF) |
Director de imagine | Nicolae Girardi Aurel Kostrakievici |
Operator(i) | Constantin Dumitru (operator secund) Gheorghe Șaidel (filmări speciale) |
Montaj | Maria Chișe |
Sunet | Bujor Suru |
Muzica | Henry Mălineanu |
Scenografie | arh. Marcel Bogos |
Machiaj | Rozalia Rozemberg |
Distribuție | Iurie Darie Florentina Mosora Grigore Vasiliu-Birlic Ion Dichiseanu |
Premiera | 16 aprilie 1962 |
Durata | 88 de minute film color (Agfacolor) |
Țara | ![]() |
Limba originală | română |
Buget | 5 032 000 lei |
Prezență online | |
Pagina Cinemagia | |
Modifică date / text ![]() |
La începutul anilor 1960 era în intenția studioului cinematografic „București” de a produce un film cu o temă puternic socială după o schiță și un scenariu definitivat al lui Octavian Sava, însă prin intervenția regizorului și a Direcției Generale a Cinematografiei acesta a fost echilibrat și pe urmă contrabalansat de elementul romantic. Astfel se prezintă povestea unui inginer inventator care se luptă pe două planuri: primul cu birocrația și atitudinea conservatoare a șantierului în introducerea unei noi metode superioare de construcție, mai ieftină și rapidă a unui ansamblu rezidențial; al doilea cu problemele proprii din viața sentimentală, când se adresează în corespondențe unei femei în numele iubitului ei și care alege să se întâlnească în realitate, însă pe fondul timidității îl prezintă ca autor al scrisorilor pe colegul de apartament mai capabil.
Filmul conține numeroase elemente comice de situație și la adresa firii umane a personajelor iar în acest fel tematica socială a fost mult micșorată, motiv pentru care redacția de scenarii a studioului și criticii vremii nu au considerat filmul suficient de bun. Aceasta este una dintre puținele producții cinematografice românești realizate pe peliculă Agfacolor, alături de Toamna în deltă (1951), Ciocârlia (1955), Telegrame și Darclée (1960) și Nu vreau să mă însor (1961).