Cub (algebră)
From Wikipedia, the free encyclopedia
În algebră, cubul unui număr n sau numărul cubic[1] este rezultatul ridicării sale la puterea a treia: cu alte cuvinte numărul înmulțit cu el însuși de trei ori:
- n3 = n × n × n.
Este de asemenea egal cu produsul dintre acel număr și pătratul său:
- n3 = n × n2.
Primele numere cubice sunt:
- 0, 1, 8, 27, 64, 125, 216, 343, 512, 729, 1000, 1331, 1728, 2197, 2744, 3375, 4096, 4913, 5832, 6859, 8000, 9261, 10648, 12167, 13824, 15625, 17576, 19683, 21952, 24389, 27000, 29791, 32768, 35937, 39304, 42875, 46656, 50653, 54872, 59319, 64000... [2]
Este un număr platonician.[3]