Prințul Filip, Conte de Flandra
From Wikipedia, the free encyclopedia
Prințul Filip al Belgiei, Conte de Flandra (24 martie 1837 – 17 noiembrie 1905) a fost al treilea fiu (însă al doilea fiu supraviețuitor) al regelui Leopold I al Belgiei și a soției lui, Louise d'Orléans (1812-1850). S-a născut la Palatul Laeken, în apropiere de Bruxelles, Belgia. A fost numit Conde de Flandra la 14 decembrie 1840.
Prințul Filip | |
Conte de Flandra | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Filips Eugeen Ferdinand Marie Clemens Boudewijn Leopold Joris |
Născut | 24 martie 1837(1837-03-24)
Palatul Laeken, Laeken, Belgia |
Decedat | (68 de ani)
Stad Brussel, Regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia |
Înmormântat | Koninklijke Crypte[*][[Koninklijke Crypte (burial place of the Belgian royal family)|]] |
Părinți | Leopold I al Belgiei Louise d'Orléans |
Frați și surori | Charlotte a Belgiei Leopold al II-lea al Belgiei Louis-Philippe Georg von Eppinghoven[*] Arthur von Eppinghoven[*][[Arthur von Eppinghoven (Belgian painter and illegitimate son of Leopold I of Belgium)|]] stillborn son von Sachsen-Coburg und Gotha[*][[stillborn son von Sachsen-Coburg und Gotha (1817 stillborn son of Princess Charlotte of Wales)|]] |
Căsătorit cu | Prințesa Marie de Hohenzollern-Sigmaringen |
Copii | Prințul Baudouin Prințesa Henriette, Ducesă de Vendôme și Alençon Prințesa Josephine Marie Prințesa Josephine Caroline Albert I al Belgiei |
Cetățenie | Belgia |
Religie | Biserica Catolică |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Prins van België[*][[Prins van België |]] Count of Flanders Prinz von Sachsen-Coburg und Gotha[*][[Prinz von Sachsen-Coburg und Gotha (articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia)|]] |
Familie nobiliară | Casa de Saxa-Coburg și Gotha |
Modifică date / text |
A fost moștenitor prezumptiv al tronului Belgiei din 1869 (după decesul nepotului său) până la propriul său deces în 1905.
La data de 11 februarie 1866, Locotenența Domnească din România l-a proclamat prinț al Principatelor Române în locul lui Alexandru Ioan Cuza. Prințul Filip, înrudit cu Burbonii, ca să nu-l supere pe Napoleon III, a refuzat aproape instantaneu propunerea, prin consulul general al Belgiei în Principate, Jacques Poumay[1].