Punct de acumulare (matematică)
From Wikipedia, the free encyclopedia
În analiza matematică, prin punct de acumulare al unei mulțimi nenumărabile se înțelege un punct care are vecini oricât de apropiați în mulțimea dată.
De notat că un punct de acumulare al unei mulțimi nu trebuie neapărat să aparțină acelei mulțimi (doar mulțimile închise își conțin toate punctele de acumulare).
Un element al unei mulțimi care nu este punct de acumulare al mulțimii se numește punct izolat al mulțimii.
Termenul se datorează lui Karl Weierstrass (1860),[1] care a formulat ceea ce ulterior avea să fie denumit teorema Weierstrass-Bolzano.