Războiul de Independență al României
razboi / From Wikipedia, the free encyclopedia
Războiul de Independență al României este numele folosit în istoriografia română pentru participarea Principatului României la Războiul Ruso-Turc din anii 1877–1878. În urma acestui război, țara și-a obținut independența față de Imperiul Otoman, alături de Serbia și Muntenegru. Pe , România și Imperiul Rus au semnat la București un tratat care permitea trupelor ruse să traverseze teritoriul țării în drumul spre Balcani, cu condiția respectării integrității teritoriale a României.
Războiul de Independență al României | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Războiului Ruso-Turc (1877-1878) | |||||||||
„Atacul de la Smârdan”, tablou de Nicolae Grigorescu | |||||||||
Informații generale | |||||||||
| |||||||||
Beligeranți | |||||||||
Principatul României Imperiul Rus Voluntari bulgari | Imperiul Otoman | ||||||||
Conducători | |||||||||
Carol I al României Marele Duce Nicolae | Ahmet Muhtar Pașa Osman Nuri Pașa | ||||||||
Efective | |||||||||
66.000 de soldați[1] 190 tunuri 280.000 de soldați pe frontul din Europa 500 tunuri pe frontul din Europa[2][3] 7.000 de voluntari [4] | 186.000 de soldați[5] 210 tunuri | ||||||||
Pierderi | |||||||||
4.302 morți și dispăruți 3.316 răniți 19.904 bolnavi[6] 27.512 morți sau dispăruți 81.363 morți de boală 1.713 morți din cauza rănilor 56.652 răniți (de-a lungul întregului război ruso-turc)[7] ~3.000 morți și răniți. (de-a lungul întregului război ruso-turc) | 151.750 morți și răniți ~110.000 prizonieri (de-a lungul întregului război ruso-turc) | ||||||||
Modifică date / text |
Inițial, până târziu în 1877, Rusia nu a dorit intrarea României în război, nedorind ca aceasta să participe la tratatele de pace pentru împărțirea teritoriilor, însă rușii s-au lovit de o puternică rezistență, suferind pierderi grele în asalturi repetate, și neputând înainta în Balcani dincolo de trupele (40.000 de soldați) conduse de Osman Pașa, care se cantonaseră în cetatea Plevna.[8]
În România a fost declarată mobilizarea trupelor. Aproximativ 120.000 de soldați au fost masați de-a lungul Dunării pentru apărarea țării în fața unui eventual atac al turcilor. Imperiul Rus a declarat război Imperiului Otoman pe , iar trupele ruse au intrat în România pe la Ungheni, traversând pe nou construitul pod de peste Prut, opera cunoscutului inginer francez Gustave Eiffel.
Costul total, în bani, suportat de cetățenii României a fost estimat la 100 milioane lei aur.[9]
În perioada aprilie - august 1877 sediul Marelui Cartier General al Armatei Române a fost în comuna Poiana Mare din județul Dolj. Acesta a fost în casa familiilor Marincu —Magereanu.