Războiul Chino-Francez
From Wikipedia, the free encyclopedia
Războiul Sino-Francez (în chineză tradițională: 中法戰爭; chineză simplificată: 中法战争; pinyin: Zhōngfǎ Zhànzhēng, în franceză Guerre franco-chinoise, în khmeră សង្គ្រាមបារាំង-ចិន, în vietnameză Chiến tranh Pháp-Thanh), cunoscut și ca Războiul Tonkin / Tonquin,[7] a fost un război nedeclarat, limitat, ale cărui lupte au durat între august 1884 și aprilie 1885. Din punct de vedere militar nu au existat învingători. Armatele chineze s-au comportat mai bine decât în alte războaie din secolul al XIX-lea, iar războiul s-a încheiat cu retragerea francezilor pe uscat,[1]/ Războiul i-a permis Franței să înlocuiască controlul Chinei asupra Tonkinului (nordul Vietnamului). Războiul a întărit controlul împărătesei mamă Cixi asupra guvernului chinez, dar a produs căderea guvernului Jules Ferry la Paris. Ambele părți au fost satisfăcute de semnarea Tratatului de la Tientsin.[8] Conform lui Lloyd Eastman, „nicio națiune nu a obținut câștiguri diplomatice”.[9]
Războiul Sino-Francez | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Campaniei din Tonkin | |||||||||
Operațiunile Războiului Sino-Francez | |||||||||
Informații generale | |||||||||
| |||||||||
Beligeranți | |||||||||
Franța | Dinastia Qing Armata Steagului Negru Dinastia Nguyễn | ||||||||
Conducători | |||||||||
Amédée Courbet Sébastien Lespès Louis Brière de l'Isle François de Négrier Laurent Giovanninelli Jacques Duchesne | Prince Gong Zuo Zongtang Zhang Peilun Pan Dingxin Wang Debang Feng Zicai Tang Jingsong Liu Mingchuan Sun Kaihua Wang Xiaochi Su Yuanchun[3][4] Chen Jia Jiang Zonghan Fang Yousheng Wei Gang Liu Yongfu Hoàng Kế Viêm | ||||||||
Efective | |||||||||
între 15.000 și 20.000 de soldați | între 25.000 și 35.000 de soldați (din provinciile Guangdong, Guangxi, Fujian, Zhejiang și Yunnan) | ||||||||
Pierderi | |||||||||
4,222 morți sau răniți în luptă, 5.223 morți ca urmare a bolilor[5] | ~10.000 morți, număr necunoscut de răniți[6] | ||||||||
Modifică date / text |