Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii
From Wikipedia, the free encyclopedia
Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii (1775 – 1783), cunoscut în literatura de specialitate de limbă engleză din Statele Unite ca Războiul revoluționar american (conform denumirii originare, [The] American Revolutionary War), sau Războiul de independență american (conform denominării originale, American War of Independence),[1] a fost un război care a durat între 1775 și 1783 și care s-a desfășurat în părțile estică și nord-estică ale teritoriului de azi al Statelor Unite, respectiv în sud-estul Canadei de azi, fiind purtat între Regatul Marii Britanii și revoluționarii celor treisprezece colonii britanice din America de Nord, care au declarat independența acestora formând entitatea statală numită Statele Unite ale Americii în 1776.
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Acest articol este scris parțial sau în întregime fără diacritice. Puteți da chiar dumneavoastră o mână de ajutor. Ștergeți eticheta după adăugarea diacriticelor. |
- Acest articol se referă strict la operațiunile militare ale conflictului armat ale Războiului de independență al Statelor Unite ale Americii, numit frecvent și Războiul revoluționar american (1775–1781); pentru implicațiile sociale, politice și economice, incluzând cauzele războiului și consecințele acestuia, vedeți articolul Revoluția americană.
Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii | |||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din United Kingdom–United States relations[*][[United Kingdom–United States relations (international diplomacy)|]] | |||||||||||
În sens orar din colțul din dreapta sus: Batălia de la Bunker Hill, Moartea lui Montgomery la Quebec, Bătălia de la Cowpens, Bătălia de la St. Vincent | |||||||||||
Informații generale | |||||||||||
| |||||||||||
Beligeranți | |||||||||||
Revoluționarii americani, Regatul Franței, Republica Olandeză, Regatul Spaniei, Nativi americani Mysore (1779–84) Vermont (1777–83) Oneida Tuscarora Watauga Association Catawba Lenape | Regatul Marii Britanii, Mercenari germani, Loialiști, Nativi americani Onondaga, Mohawk, Cayuga, Seneca, Cherokee | ||||||||||
Conducători | |||||||||||
George Washington, Nathanael Greene, Horatio Gates, Richard Montgomery†, Daniel Morgan, Henry Knox, Benedict Arnold (Defected), Friedrich Wilhelm von Steuben, Marquis de La Fayette, Comte de Rochambeau, Comte de Grasse , Duc de Crillon, Bailli de Suffren, Bernardo de Gálvez, Luis de Córdova, Juan de Lángara, Hyder Ali, Tipu Sultan | George al III-lea al Regatului Unit Lord North Sir William Howe Thomas Gage Sir Henry Clinton Lord Cornwallis (POW) Sir Guy Carleton John Burgoyne(POW) George Eliott Benedict Arnold George Rodney Richard Howe Sir Hector Munro Wilhelm von Knyphausen Joseph Brant | ||||||||||
Efective | |||||||||||
35.000 soldați ai Armatei Continentale 44.500 ai Miliției 12.000 francezi și spanioli 5.000 din Flotul Continental 5.000 negri 53 de nave 60 000 de soldati francezi si spanioli in Europa | 56.000 soldați britanici 50.000 loialiști 30.000 soldați hessieni 13.000 amerindieni 80 nave ale Marinei Regale | ||||||||||
Pierderi | |||||||||||
americani: 25,000 americani morti 8,000 in batalii 17,000 din alte cauze (epidemii) Aliati: 6,000± francezi si spanioli (in Europa) 2,000 francezi (in America) Total : 50 000 | 20.000 englezi morți și pierduți 19.740 marinari morți 7.500 germani morți 42.000 marinari dezertați | ||||||||||
Modifică date / text |
Anterior declanșării războiului propriu-zis, cele 13 colonii au declarat oficialii monarhului britanic personae non grata, au format Cel de-al Doilea Congres Continental (conform originarului, Second Continental Congress), au format o armată, Continental Army, un "embrion" de marină, Continental Navy, și, apoi, la 4 iulie 1776, au declarat independența celor 13 foste colonii britanice din America de Nord. Războiul de independență a fost culminarea mișcării de emancipare politică a coloniștilor, Revoluția Americană, prin care puterea britanică a fost răsturnată. După circa trei ani de la începutul conflictelor armate propriu-zise, în 1778, puteri europene majore se alăturaseră coloniștilor împotriva britanicilor, înclinând ulterior decisiv balanța în favoarea americanilor. Diferite triburi de nativi americani au luptat de ambele părți.
În timpul primei părți a războiului, datorită superiorității navale a Marii Britanii, orașele și zonele de coastă s-au aflat sub controlul, respectiv sub ocupația britanicilor. Totuși, zonele de interior ale coloniilor, unde trăiau circa 90 % din coloniștii americani, nu se aflau deloc sub control britanic.
După victoria trupelor americane de la Saratoga din 1777, Franța, având ca națiuni aliate Republica olandeză și Spania, a intrat în război de partea americanilor. Intrarea Franței în război s-a dovedit a fi în timp decisivă pentru soarta acestuia întrucât după victoria sa navală de la Chesapeake împotriva flotei britanice a urmat capitularea armatei britanice de la Yorktown din 1781.
Încheierea efectivă a războiului de independență al Statelor Unite, deși după victoria americană de la Yorktown nu au mai urmat alte bătălii, a avut loc la Versailles în decembrie 1783. Tratatul de pace încheiat atunci recunoștea Statele Unite și suveranitatea acestora între Canada la nord, Florida la sud și fluviul Mississippi la vest.