RMS Titanic
pachebot transatlantic britanic / From Wikipedia, the free encyclopedia
RMS Titanic a fost un pachebot britanic, operat de White Star Line, care s-a scufundat în Oceanul Atlantic de Nord la , după ce a lovit un aisberg în timpul călătoriei sale inaugurale de la Southampton, Regatul Unit, la New York, Statele Unite. Din cei 2.224 de pasageri și membri ai echipajului de la bord, peste 1.500 au murit: a fost cea mai mare catastrofă cauzată de scufundarea unei singure nave de până atunci.[lower-alpha 1] Până astăzi, rămâne cel mai mare astfel de dezastru cauzat de scufundarea pe timp de pace a unei nave de linie sau de croazieră.[1] Dezastrul a atras atenția publicului, a oferit material de bază pentru categoria filmelor de dezastru și a inspirat multe lucrări artistice.
RMS Titanic era cea mai mare navă aflată în funcțiune(d) în momentul în care a fost lansată la apă și a doua dintre cele trei nave maritime de line de clasă Olympic operate de White Star Line. A fost construită de șantierul naval Harland and Wolff din Belfast. Thomas Andrews, arhitectul naval șef al șantierului naval, a murit în dezastru.[2] Titanic se afla sub comanda căpitanului Edward Smith(d), care s-a scufundat cu nava(d). Transatlanticul transporta unii dintre cei mai bogați oameni din lume, precum și sute de emigranți din Marea Britanie și Irlanda, Scandinavia și din alte părți ale Europei, care căutau o nouă viață în Statele Unite și Canada.
Unitatea de cazare de clasa I a fost concepută pentru a fi apogeul confortului și al luxului, cu o sală de sport, piscină, biblioteci, restaurante de înaltă ținută și cabine opulente. Un transmițător radiotelegrafic de mare putere era disponibil pentru trimiterea de „marconigrame” de către pasageri și pentru utilizarea operațională a navei.[3] Titanic avea caracteristici avansate de siguranță, cum ar fi compartimente etanșe și uși etanșe activate de la distanță, ceea ce contribuia la reputația sa de vas „de nescufundat”.
Titanic era echipat cu 16 macarale de bărci de salvare(d), fiecare capabilă să coboare câte trei bărci de salvare, pentru un total de 48 de bărci; ea transporta însă doar 20 de bărci de salvare, dintre care patru erau pliabile și s-au dovedit a fi greu de lansat în timp ce nava se scufunda (Pliabila A aproape că s-a inundat, umplută cu apă de 30 cm adâncime până la salvare, Pliabila B s-a răsturnat complet în timpul lansării). Împreună, cele 20 de bărci de salvare puteau ține 1.178 de persoane — aproximativ jumătate din numărul de pasageri de la bord și o treime din numărul de pasageri pe care nava i-ar fi putut transporta la capacitate maximă (în conformitate cu reglementările de siguranță maritimă(d) ale epocii). Când nava s-a scufundat, multe dintre bărcile de salvare care fuseseră coborâte erau doar pe jumătate pline.