Scufundare cu alimentare de la suprafață
From Wikipedia, the free encyclopedia
Scufundare cu alimentare de la suprafață este scufundarea prin care se trimite scafandrului amestecul respirator (aer sau amestec Heliox) printr-un furtun. Furtunul este atașat de un cablu de comunicații, tub pentru determinarea adâncimii, cablu electric, saulă de siguranță numit cablu ombilical sau narghilea.
Scufundarea cu alimentare de la suprafață este din ce în ce mai mult folosită datorită multiplelor avantaje pe care le are față de scufundarea autonomă:
- limita de adâncime de 90 m,
- rezervă de gaz nelimitată,
- posibilitatea încălzirii scafandrilor,
- controlul adâncimii etc.
Cea mai cunoscută modalitate de scufundare cu alimentare de la suprafață este cea efectuată cu echipament greu de scufundare, clasic, tip Siebe Gorman