Seceta și foametea în Rusia și Uniunea Sovietică
From Wikipedia, the free encyclopedia
Perioadele de foamete și secetă au fost fenomene des întâlnite de-a lungul istoriei ruse, având ca rezultat crize umanitare, agravate de instabilitatea politică și economică, problemele de mediu și război. Seceta și foametea aveau o anumite ciclicitate în Imperiul Rus – foametea apărea la 10-13 ani, iar seceta la fiecare cinci ani. Golubev și Dronin au evidențiat trei tipuri de secetă, funcție de regiunile de producție vulnerabile la secetă – regiunea centrală (bazinul fluviului Volga, Caucazul de Nord și regiunea cernoziomului), sudică (regiunea Volga și Volga-Viatka, regiunea Ural și Ucraina) și estică (fâșia de stepă și de stepă-pădure din Siberia de apus și de răsărit și Kazahstan).[1]