Sigismund Thalberg
From Wikipedia, the free encyclopedia
Sigismund Thalberg (Geneva, 1812 - Napoli, 1871), pianist și compozitor austriac.
Sigismund Thalberg | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4] Geneva, Primul Imperiu Francez[5][6][7] |
Decedat | (59 de ani)[1][2][3][4] Napoli, Italia[8][6][7] |
Înmormântat | Napoli |
Părinți | Franz Joseph von Dietrichstein[*][[Franz Joseph von Dietrichstein (politician austriac)|]][9][10] |
Căsătorit cu | Francesca Lablache[*][[Francesca Lablache ((1816-1895))|]] |
Cetățenie | Imperiul Austriac[10] |
Ocupație | pianist compozitor |
Locul desfășurării activității | Viena[11] |
Limbi vorbite | limba italiană[12] |
Activitate | |
Studii | Hochschule für Musik und Darstellende Kunst Frankfurt am Main[*][[Hochschule für Musik und Darstellende Kunst Frankfurt am Main (university)|]] |
Gen muzical | operă muzică clasică Romantism muzical |
Instrument(e) | pian |
Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] Ordinul Dannebrog |
Modifică date / text |
Elev al lui Hummel, susține de foarte tânăr numeroase recitaluri. Celebru pentru legatoul său și inventator al unei tehnici reluate apoi de către mult mai celebrul său rival - Franz Liszt - ce consta în a face să cânte o melodie in registrul mediu, redată cu cele două degete mari, în paralel cântând cu celelalte degete acorduri, arpegii și alte linii melodice, în registrele grav și acut. Virtuozitatea sa i-a adus mulți admiratori, dar era puțin apreciat de cunoscători ca Liszt sau Frédéric Chopin.
Creația lui cuprinde numeroase piese pentru pian solo (studii, capricii, fantezii pe teme de operă, sonate), un Concert pentru pian op.55, 54 de lieduri și două opere (Florinda, 1851; Cristina di Svezia, 1865).