State libere și state sclavagiste
From Wikipedia, the free encyclopedia
În Statele Unite înainte de 1865, un stat sclavagist era un stat în care sclavia și comerțul intern cu sclavi erau legale, în timp ce un stat liber era unul în care nu erau. Între 1812 și 1850, clasa politică a statelor sclavagiste s-a ghidat după imperativul ca numărul statelor libere să nu depășească numărul statelor sclavagiste, astfel încât noile state au fost admise în perechi stat liber-stat sclavagist. Au existat, totuși, câțiva sclavi în majoritatea statelor libere la recensământul din 1840, iar Legea Sclavilor Fugari din 1850 stipula explicit că un sclav nu devenea om liber doar prin intrarea într-un stat liber.
Deși băștinașii americani practicau și ei sclavia la scară mică, sclavia în ceea ce avea să devină Statele Unite a fost stabilită ca parte a colonizării europene. Până în secolul al XVIII-lea, sclavia era legală în toate cele treisprezece colonii, după care unele colonii rebele au început să desființeze practica în timpul Revoluției Americane. Pennsylvania a abolit sclavia în 1780, iar aproximativ jumătate din state au abolit sclavia până la sfârșitul Războiului de Independență sau în primele decenii de independență, deși acest lucru nu însemna de obicei că sclavii existenți deveneau imediat liberi. Deși nu este una dintre cele treisprezece colonii, Vermont și-a declarat independența față de Marea Britanie în 1777 și, în același timp, a limitat sclavia, înainte de a fi admis ca stat în 1791.
În Statele Unite, sclavia a produs o puternică divizare a societății. A fost o problemă majoră în timpul redactării Constituției SUA în 1787 și a fost cauza principală a Războiului Civil American în 1861. Imediat înainte de Războiul Civil, existau 19 state libere și 15 state sclavagiste. În timpul războiului, sclavia a fost abolită în unele dintre aceste jurisdicții, iar al treisprezecelea amendament la Constituția Statelor Unite, ratificat în decembrie 1865, a abolit în cele din urmă sclavia în toată federația.