Suprafață echipotențială
From Wikipedia, the free encyclopedia
Suprafețele echipotențiale sunt suprafețe de un potențial scalar constant ale unui câmp vectorial. Sunt utilizate pentru vizualiza o funcție scalară de (n) dimensiuni într-un spațiu cu (n-1) dimensiuni. Gradientul potențialului, indicând direcția de creștere maximă, este perpendicular pe suprafață.
Termenul este utilizat în electrostatică, astrodinamică, mecanica fluidelor și geodezie.