actor american From Wikipedia, the free encyclopedia
Tomas Milian (născut Tomás Quintín Rodríguez-Varona Milián Salinas de la Fé y Álvarez de la Campa;[4] n. , La Habana, Havana Province(d), Cuba – d. , Miami, Florida, SUA) a fost un actor și cântăreț de origine cubaneză(d) cu cetățenie americană și italiană cunoscut pentru rolurile principale din filmele europene(d).
Tomás Milián | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Tomás Quintín Rodríguez |
Născut | [1][2][3] La Habana, Havana Province(d), Cuba[3] |
Decedat | (84 de ani)[2][3] Miami, Florida, SUA[3] |
Cauza decesului | accident vascular cerebral[3] |
Cetățenie | Statele Unite ale Americii Cuba |
Ocupație | actor de film actor de televiziune[*] scenarist cântăreț actor de teatru[*] actor de voce[*] |
Limbi vorbite | limba spaniolă limba engleză limba italiană |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Unul dintre studenții lui Lee Strasberg, Milian a studiat interpretarea metodică la Actors Studio(d) din New York. A fost descoperit de regizorul Mauro Bolognini(d) în Italia și a apărut în roluri secundare în numeroase filme dramatice precum Bad Girls Don't Cry(d) (1959) și The Agony and the Ecstasy (1965). La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, Milian s-a impus ca actor principal într-o serie de filme western spaghetti - The Big Gundown(d) (1966), Django Kill... If You Live, Shoot!(d) (1967)[5][6] și The White, the Yellow, and the Black(d) (1975). Dennis Hopper i-a oferit un rol în filmul său artistic The Last Movie(d) (1971).
Odată cu intrarea în declin a westernurilor italiene, Milian s-a reprofilat pe filme poliziottesco(d). A intrat în atenția publicului cinefil cu interpretarea psihopatului Giulio Sacchi în Milano odia: la polizia non può sparare(d) (1974). Au urmat roluri în Squadra volante(d) (1974), Roma a mano armata(d) (1976) și Il cinico, l'infame, il violento(d) (1977). După ce a revenit în Statele Unite în 1985, Milian a continuat să joace roluri secundare în producții de film precum JFK (1991), Amistad (1997), Traffic(d) (2000) și The Lost City(d) (2005).[7]
Fiul unui general cubanez, Milian s-a născut în Havana. După ce a fost arestat și încarcerat, tatăl său s-a sinucis pe 31 decembrie 1946. Milián a decis ulterior să părăsească Cuba și să urmeze o carieră de actor.[8] S-a stabilit în Statele Unite pentru a studia la Actors Studio[9] și a devenit cetățean american. În 1969, a devenit cetățean italian naturalizat(d).[8]
Și-a început cariera în Statele Unite, însă a decis mai târziu să se stabilească în Italia. Acesta a vizitat țara în 1958 pentru a participa la un festival de teatru în Spoleto.[10] Primul său film italian a fost Bad Girls Don't Cry(d) (1959). Deși vocea îi era de obicei dublată din cauza accentului, Milián și-a interpretat replicile în italiană sau în engleză (în funcție de film). Inițial, a apărut în filme artistice și a lucrat cu regizori precum Mauro Bolognini(d) și Luchino Visconti.[11]
După cinci ani de filme „intelectuale”, Milián, nemulțumit de contractul cu producătorul Franco Cristaldi(d), a luat în considerare să revină în Statele Unite. Având mare nevoie de bani, a acceptat să joace rolul unui bandit într-un western spaghetti intitulat El precio de un hombre(d) (1967). Filmul i-a impulsionat cariera[12] și a decis să rămână în Italia. A devenit o vedetă a genului western spaghetti,[13] unde interpreta adesea bandiți sau revoluționari mexicani. A apărut în El precio de un hombre (1966), The Big Gundown (1966), Django Kill... If You Live, Shoot! (1967), Faccia a faccia(d) (1967), Run, Man, Run(d) (1968), Sentenza di morte(d) (1968), Tepepa (1969), Compañeros (1970), Sonny and Jed(d) (1972), Life Is Tough, Eh Providence?(d) (1972) și Four of the Apocalypse(d) (1975).
Odată cu intrarea în declin a filmelor western, Milián s-a reprofilat pe filme poliziotteschi(d), interpretând atât personaje pozitive, cât și negative. A apărut împreună cu Barbara Bouchet(d) în filmul giallo Don't Torture a Duckling(d) (1972).[14] Pe lângă rolurile din Milano odia: la polizia non può sparare (1974), Squadra volante, Roma a mano armata (1976) și Il cinico, l'infame, il violento (1977), acesta a apărut în două serii de filme - Nico Giraldi (1976-1984; începând cu Squadra antiscippo(d)) și Er Monnezza (1976-1980; începând cu Il trucido e lo sbirro(d)). De asemenea, a apărut în The Last Movie (1971), La Luna(d) (1979), Identificazione di una donna(d) (1982)[15] și Monsignor(d) (1982).
Mai târziu, s-a reorientat spre filmele de comedie, interpretând personajele borfașul Monnezza și ofițerul de poliție Nico Giraldi în numeroase filme polițiste. Deși vocea sa a fost dublată de nenumărate ori de Ferruccio Amendola(d), Milián și-a scris propriile replici în argou roman. Utilizarea ingenioasă a dialectului romanesco(d) l-a transformat într-un star de cinema(d) în Italia. Deoarece folosea make-up și accente similare în interpretarea ambelor personaje, Monnezza și Nico erau ocazional confundați de publicul italian.[16] Rolul din filmul dramatic La Luna (1979), regizat de Bernardo Bertolucci, i-a adus premiul Nastro d'Argento la categoria „cel mai bun actor în rol secundar(d)”.
Spre finalul carierei, Milián a decis să revină în Statele Unite. A apărut în Havana de Sydney Pollack, Amistad de Steven Spielberg, Trafic de Steven Soderbergh și în The Lost City de Andy García. De asemenea, a apărut în numeroase roluri de teatru. În 2005, l-a interpretat pe Rafael Leonidas Trujillo Molina în versiunea cinematografică(d) a romanului The Feast of the Goat(d).
Milián a murit în urma unui accident vascular cerebral la casa sa din Miami pe 22 martie 2017.[17][18]
Pe 11 octombrie 2017, a primit premiul Leone in Memoriam la ce de-a șapte ediție a Festivalui de film din Almería de Vest.[19] A fost acceptat de prietenul său, Luis Santeiro(d).[20]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.