Utilizator:Miehs/Proiecte
From Wikipedia, the free encyclopedia
Categorie:Articole_despre_subiecte_cu_notabilitate_incertă
c’est celui qui dit qui y est - cine zice, ăla e!
În opinia mea acest fișier aparține domeniului public, având în vedere prevederile Decretului nr.321 din 18 iunie 1956 privind dreptul de autor, care la articolul 7 impunea trei limitări majore privind drepturile de autor: pentru enciclopedii (dicționare, culegeri), serii de fotografii artistice și fotografii artistice (care ar putea intra sub incidența drepturilor de autor).
- Art. 7. - In cazurile aratate mai jos, autorul nu are folosinta drepturilor patrimoniale decit:
- a) pe termen de 20 ani de la aparitia operei cu privire la cei care alcatuiesc enciclopedii, dictionare si culegeri;
- b) pe termen de 10 ani de la aparitie cu privire la autorul unei serii de fotografii artistice;
- c) pe termen de 5 ani de la aparitie cu privire la autorul de fotografii artistice separate.
- Ca urmare, orice fotografie susceptibilă de a face obiectul dreptului de autor, realizată până în 1991 (cu 5 ani și o zi înainte de apariția Legii 8/1996) este în domeniul public. Această prevedere se aplică automat și tuturor formelor de reproducere a sa. Toate celelalte fotografii sunt de drept în domeniu public.
- Cu stimă
- --Macreanu Iulian (discuție) 8 iunie 2013 18:15 (EEST)Macreanu Iulian
Victor Orendi-Hommenau gehört zu den „produktivsten deutschsprachigen Publizisten und Lyrikern des Banats vor dem 1. Weltkrieg … Seine Dichtung ist der romantisierenden Heimatliteratur zuzuordnen, während seine Publizistik um die Jahrhundertwende durch kämpferisch-nationale Akzente gegen die Magyarisierung der deutschen Bevölkerung des Banats geprägt ist.“ [1]
Șvabii din Bănat -și biserica papistă.
Cunoscutul naționalist și publicist șvab, dl Victor Orendi Hommenau, care pe timpul dominațiunii maghiare rămăsese corb alb în mijlocul conaționalilor săi, ceeace i-a atras, cum se știe, multe năcazuri și persecuțiuni din partea asupritorilor zilei, a publicat în revista germană „Bohemia” din Praga două articole sub titlul „Renașterea germană în Bănat“, în care expune situația de azi a poporului său. După ce arată că pe vremea ungurilor aproape nu existau școale germane în Banat, autorul spune că astăzi șvabii au 200 de școale, comunale și confesionale, 11 gimnazii inferioare, și școale primare superioare, 1 gimnaziu superior cu 8 clase, .1 școală normală, număroase grădini de copii, clase paralele germane la școala de comerț și la cea de meserii, un subsecretar de stat german în ministerul instrucției, conferințe și serbări culturale.
Șvabii, cum arată autorul, articolului, se bucură de toate libertățile pentru a-și putea păstra și desvolta ființa etnică, ceeace a produs un reviriment național, după epoca îndelungată de asuprire maghiară.[2]