Victor Emanuel al II-lea al Italiei
politician italian / From Wikipedia, the free encyclopedia
Victor Emanuel II al Italiei (italiană: Vittorio Emanuele II) (n. 14 martie 1820 – 9 ianuarie 1878) a fost supranumit „Regele gentilom”.
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Victor Emanuel al II-lea | |
Rege al Sardiniei Rege al Italiei | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Vittorio Emanuele Maria Alberto Eugenio Ferdinando Tommaso di Savioa |
Născut | 14 martie 1820 Palatul Carignano, Torino, Regatul Sardinia |
Decedat | (57 de ani)
Roma, Italia |
Înmormântat | Panteonul din Roma |
Cauza decesului | boală |
Părinți | Carlo Alberto al Sardiniei Maria Theresa de Austria |
Frați și surori | Ferdinand, Duce de Genova |
Căsătorit cu | Maria Adelaide de Austria Rosa Vercellana |
Copii | Maria Clotilde, Prințesă Napoléon Umberto I al Italiei Amadeo al Spaniei Prințul Oddone, Duce de Montferrat Maria Pia, regină a Portugaliei |
Cetățenie | Regatul Italiei (–) |
Religie | catolicism |
Ocupație | politician monarh suveran[*] |
Limbi vorbite | limba italiană |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | duce rege[*] |
Familie nobiliară | Casa de Savoia |
Rege al Sardiniei | |
Domnie | 23 martie 1849 – 17 martie 1861 |
Predecesor | Carlo Alberto |
Rege al Italiei | |
Domnie | 17 martie 1861 – 9 ianuarie 1878 |
Succesor | Umberto I |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Victor Emmanuel al II-lea a fost primul rege al Italiei Unite. Monarh liberal, i-a acordat încredere lui Cavour, fără a renunța vreodată la propria sa autoritate. Pentru supușii săi, Victor Emmanuel al II-lea a fost il re galantuomo, "regele gentilom", cel care a păstrat Constituția liberală "dăruită" Piemontului de tatăl său, Carol Albert. Proclamat în 1861 "rege al Italiei prin Îndurarea lui Dumnezeu și a Națiunii", el desăvârșește unitatea italiană, încheiată În 1878. În 1911, la aniversarea a cincizeci de ani de la unire, în memoria sa a fost ridicat un monument, 1/ Vittoriano, construit în stil neo¬clasic, în relativă dizarmonie cu monumentele romane, a fost poreclit curând "mașina de scris". Regatul Italiei
La 27 ianuarie 1861 s-au ținut alegeri pentru primul parlament al noului Regat al Italiei. În martie, Victor Emmanuel a fost recunoscut ca rege al Italiei. Noul Parlament s-a întrunit la Torino, care rămăsese centrul de forță al Italiei, pentru că unificarea fusese o ocupare de către Piemont. Nu numai constituția, dar și sistemele legislativ și administrativ ale Piemontului au fost extinse sau, mai potrivit spus, impuse în restul țării. Regele și-a păstrat titlul său piemontez de Victor Emmanuel II - nu a devenit Victor Emmanuel I al Italiei. Pe plan social și religios, Cavour continuă opera începută de Massimo d'Azeglio în ciuda reticențelor lui Victor Emmanuel al II-lea, care dorește să menajeze papalitatea, Cavour impune reducerea privilegiilor ecleziastice. Partizan al unei "Biserici libere într-un stat liber", el structurează net congregațiile, a căror expansiune încearcă s-o frâneze și obține suprimarea avantajelor fiscale ale Bisericii și totodată confiscarea bunurilor ordinelor contemplative. Roma ia imediat poziție și își recheamă nunțiul de la Torino. O atmosferă anticlericală pare a emana acum din regatul Piemontului