Vocală anterioară
From Wikipedia, the free encyclopedia
În fonetică, o vocală anterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție avansată, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.
În limba română există două vocale anterioare, anume vocalele din cuvîntul bine ['bi.ne̞]: