Ștefan Gheorghiu

Ștefan Gheorghiu (15 ianuarie 1879, Ploiești — 19 martie 1914, București) a fost un militant socialist și anarhist^[1][2] român. Academia de Studii Politice din București i-a purtat numele în perioada 10 februarie 1946 - 22 decembrie 1989.

Acest articol se referă la un militant socialist român. Pentru alte sensuri, vedeți Ștefan Gheorghiu (dezambiguizare).

Ștefan Gheorghiu
Date personale
Născut	15 ianuarie 1879 Ploiești, România
Decedat	19 martie 1914 (35 de ani) București, România
Cauza decesului	cauze naturale (tuberculoză)
Cetățenie	România
Ocupație	sindicalist[*]​ politician
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Partid politic	Partidul Social Democrat Român
Modifică date / text

Fiul unui dulgher din Ploiești,^[3] Gheorghiu a devenit de tânăr membru al Clubului Muncitoresc din orașul său. După ce Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România a fost absorbit de PNL în 1899, Gheorghiu s-a implicat în reorganizarea mișcării socialiste, mergând pe jos până în București pentru a participa la un protest din Parcul Cișmigiu. A avut un rol important în organizarea sindicatelor din România.

În timpul răscoalei din 1907, a fost un apărător notoriu al țăranilor, fiind arestat și acuzat de instigare. A fost închis la Ploiești și Galați, iar, după eliberare, s-a dus în Brăila, unde l-a cunoscut pe Panait Istrati. A fost unul dintre fondatorii PSDR și a protestat împotriva participării României la al Doilea Război Balcanic. A murit de tuberculoză, la 35 de ani.