Wikipedia:Alfabetul fonetic românesc

Alfabetul fonetic românesc este alfabetul folosit în mod tradițional în lucrări lingvistice românești adresate publicului larg: dicționare, îndrumare, gramatici etc. Pagina de față cuprinde o copie după tabelul intitulat „Semne pentru indicarea pronunțării”, de la pagina XXIV din Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), ediția din 2005 (republicat în 2010).

Pentru utilizarea comodă a acestui alfabet se recomandă aplicarea formatului {{afr}}. Alte detalii și recomandări pentru folosirea acestui alfabet în paralel cu Alfabetul Fonetic Internațional (AFI) se găsesc la pagina Wikipedia:Pronunție.

Descriere și utilizare

Simbolurile fonetice pentru sunete sunt literele obișnuite ale alfabetului limbii române, cu completările și precizările din tabelul de mai jos.

Alte convenții folosite în DOOM pentru notarea pronunțiilor:

• notațiile fonetice se includ între paranteze drepte: [ ]
• vocala accentuată se indică la nevoie prin subliniere: accent
• despărțirea în silabe se indică la nevoie prin cratime: si-la-be

Semne pentru indicarea pronunțării1

Semnul	Valoarea	Exemple
ă	vocala „slabă” din engleză	aftershave (angl.) [pron. aftărșeĭv]
ã	a nazal	anglaise (fr.) [pron. ãglez]
č	sunetul redat în ortografia românească prin c + e, i	brunch (angl.) [pron. branč]
ĕ	semivocala e, ca în deal	îndeaievea [dea pron. dĕa în tempo rapid]
ẽ	e nazal	chemin de fer (fr.) [pron. șmẽ dö fer]
ǧ	sunetul redat în ortografia românească prin g + e, i	azerbaidjan [dj pron. ǧ]
g'	sunetul redat în ortografia românească prin gh + e, i	ghem [g'em]
ĭ	semivocala i, ca în iei	accesoriu [riu pron. rĭu]
i	i „șoptit”, ca în pomi	desinența -i
î	sunetul redat în ortografia românească prin â, î	lână [lînă]
k	sunetul redat în ortografia românească prin c + vocală în afară de e, i (când redarea prin c ar putea duce la confuzii)	backhand (angl.) [pron. bekhend]
k'	sunetul redat în ortografia românească prin ch + e, i	chem [k'em]
l'	l muiat	caudillo (hisp.) [ll pron. l' ]
ŏ	semivocala o	doagă [dŏagă]
ö	1. vocală anterioară rotunjită cu deschidere medie (pronunțată ca un e, cu buzele rotunjite ca pentru o) 2. vocala neaccentuată/caducă din franceză	acheulean1 [cheu pron. șö] chemin de fer (fr.) [pron. șmẽ dö fer]
õ	o nazal	à la longue (fr.) [longue pron. lõg]
ü	vocală anterioară rotunjită închisă (pronunțată ca un i, cu buzele rotunjite ca pentru u)	alură [pron. alüră]
ŭ	semivocala u, ca în nou, două	acqua tofana (it.) [acqua pron. acŭa]
[ø]	valoarea fonetică zero	h [ø]

...........................

¹ Pentru a face transcrierea mai accesibilă unui public cât mai larg, în redarea pronunțării am recurs la un compromis între transcrierea științifică (cu unele servituți determinate de inventarul standard de semne oferit de programele de calculator — de exemplu în cazul lui ĕ și ĭ) și ortografia românească curentă, deși redarea în acest mod a unor sunete proprii altor limbi este uneori imperfectă.

Observație

Exemplul acheulean din DOOM (v. în tabel la semnul ö) conține o greșeală ortografică. În corpul dicționarului cuvântul apare sub forma acheuleean, atât ca adj. masc., cât și ca subst. neutru, iar formele flexionate arată că aceasta e intenția autorilor.

Vezi și

• Wikipedia:Pronunție
• Fonologia limbii române