Papa Adrian al IV-lea

Papa Adrian al IV-lea (n.  ?, Abbots Langley^⁠(d), Anglia, Regatul Unit – d. 1 septembrie 1159, Anagni, Lazio, Regatul Italiei) a fost singurul papă al Romei de naționalitate engleză. Numele lui burghez era: Nicholas Breakspear.

Papa Adrian al IV-lea
Papa Adrian al IV-lea (anii 1100)
Date personale
Nume la naștere	Nicolas Breakspear Nicholas Brekespear Nicolas Brekespear și Nicholas Breakspear
Născut	Abbots Langley⁠(d), Anglia, Regatul Unit[1]
Decedat	1 septembrie 1159[2] Anagni, Lazio, Regatul Italiei[2]
Înmormântat	Grotte Vaticane[*][[Grotte Vaticane (crypt with papal tombs beneath St. Peter's Basilica, Vatican)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (peritonsillar abscess[*][[peritonsillar abscess (pus due to an infection behind the tonsil)|​]])
Religie	Biserica Catolică[3]
Ocupație	diplomat filozof preot catolic episcop catolic[*]​
Locul desfășurării activității	Roma Statele Papale
Activitate
Început de pontificat	1154
Final de pontificat	1159
Predecesor	Papa Anastasie al IV-lea
Succesor	Papa Alexandru al III-lea
Modifică date / text

A primit toată pregătirea lui teologică în Franța, ajungând starețul mănăstirii Sf. Rufus lângă Avignon. În 1149 papa Eugen al III-lea l-a făcut episcop-cardinal de Albano. Din 1150 până în 1152/53 s-a aflat ca trimis papal în Scandinavia unde a înființat arhidieceza de Nidaros. Pe 4 decembrie 1154 a fost ales papă și cu o zi mai târziu a fost și întronat.

La Roma a încercat să restabilească liniștea și ordinea după ce Arnold de Brescia provocase mai multe conflicte. După ce și un cardinal fusese jefuit în oraș, papa a declarat interdictul asupra Romei. În sfârșit, Arnold de Brescia a ajuns în mâinile lui Frederic Barbarossa, care la rândul lui l-a predat papei. Arnold a fost condamnat ca eretic și ars pe rug.

Rivalitatea dintre puterea spirituală și cea temporală avea să ducă la un conflict cu împăratul Frederic. Pe 18 iunie 1155 papa Adrian l-a încoronat pe Frederic Barbarossa împărat al Sfântului Imperiu Roman. În 1156 a reușit să se împace cu regele Wilhelm I al Siciliei, astfel că a putut să se întoarcă la Roma de unde fugise. În schimb, împăcarea cu regele sicilian a dus la o ruptură definitivă cu împăratul Frederic fiindcă primirea Siciliei de către Wilhelm după regulile feudale a reprezentat clar o îngrădire inadmisibilă a suveranității imperiale.