Albedo

Albedoul reprezintă mărimea care indică fracțiunea din energia luminoasă incidentă radiată în mod difuz de un corp. Albedo, în definiția sa curentă numit albedoul lui Bond, este o valoare cuprinsă între 0 și 1: un corp negru perfect, care ar absorbi toate lungimile de undă fără să reflecte niciuna, ar avea un albedo nul, în timp ce o oglindă perfectă, care ar reflecta toate lungimile de undă, fără să absoarbă niciuna, ar avea albedoul egal cu 1. Alte definiții, dintre care cea a albedoului geometric, ar putea da valori superioare lui 1.

Termenul albedo a fost introdus în optică de Johann Heinrich Lambert, în lucrarea sa, din 1760, Photometria.

Etimologie

Cuvântul românesc albedo este împrumutat din franceză: albédo:^[1] „albeață”^[2] sau albedo, care, la rândul său, provine din cuvântul latinesc albēdo, iar acesta este un derivat al cuvântului din latină albus, alba, album^[3][2] „alb [mat]”, spre deosebire de candidus, candida, candidum: „alb [strălucitor]”.^[4][5]

Albedoul sferic

Albedoul sferic A_s este o mărime fotometrică egală cu raportul dintre intensitatea luminii radiate difuzată de un corp și intensitatea luminii (de la soarele local) care cade pe acel corp.

A_s=L_p/L_o

Albedo reprezintă o măsură a capacității de reflexie a unui obiect (albedo de 1.0 pentru un obiect care reflectă perfect, și albedo de 0.0 pentru un obiect care absoarbe toată lumina), fiind raportul dintre lumina reflectată de un obiect și lumina incidentă. Arhivat în 15 ianuarie 2007, la Wayback Machine.

Albedoul terestru

2003-2004 media anuală cu cerul limpede și albedoul total ceresc

Exemple

Suprafața	Valoare Albedo
Asfalt proaspăt	0,04[6]
Asfalt folosit	0,12[6]
Pădure de conifere (Vara)	0.08,[7] 0,09 până la 0,15[8]
Foioase	0,15 până la 0,18[8]
Sol	0,17[9]
Iarba verde	0,25[9]
Dună de nisp	0,40[10]
Beton nou	0,55[9]
Oceanul Arctic	0,5–0,7[9]
Zăpadă proaspătă	0,80–0,90[9]

Albedoul astronomic

Albedoul mediu în Sistemul Solar[11]
Corpul ceresc	Albedoul geometric	Albedoul sferic
Mercur	0,106	0,119
Venus	0,65	0,75
Terra	0,367	0,306
Marte	0,15	0,25
Jupiter	0,52	0,343
Saturn	0,47	0,342
Uranus	0,51	0,3
Neptun	0,41	0,29
Pluto	0,6	0,5
Luna	0,12	0,11
Enceladus	1,38[12]	0,99

Articol principal: Albedo geometric

Albedo este utilizat în astronomie pentru a avea o idee privitoare la compoziția unui corp ceresc prea rece pentru a emite propria sa lumină, măsurând reflexia unei surse luminoase externe, cum este Soarele. Se pot diferenția astfel, cu ușurință, planetele gazoase, care au un albedo puternic, de planetele telurice, care au un albedo slab.

Astronomii au afinat această definiție distingând pe de o parte albedoul lui Bond, care corespunde reflectivității globale a unui astru pentru toate lungimile de undă și toate unghiurile de fază confundate, și pe de altă parte albedoul geometric, care corespunde raportului dintre intensitatea electromagnetică reflectată de un astru cu unghiul de fază nul și intensitatea electromagnetică reflectată cu unghiul de fază nul de către o suprafață echivalentă reflectanței ideal lambertiene (adică isotropă, oricare ar fi unghiul de fază) consecințe ale acestor definiții, albedoul lui Bond este întotdeauna cuprins între 0 și 1, în timp ce albedoul geometric poate fi superior lui 1.