Alexandru Filipașcu

Alexandru Filipașcu (n. 20 aprilie 1902, Petrova, Maramureș – d. 20 decembrie 1952, Valea Neagră, Constanța). A fost un istoric, primar al orașului Sighetu Marmației, profesor și preot român unit, provenit dintr-o familie greco-catolică de vază din Maramureșul voievodal.^[1]

Alexandru Filipașcu
Date personale
Născut	20 aprilie 1902 Petrova, România
Decedat	20 decembrie 1952 (50 de ani) Constanța, România
Căsătorit cu	Livia Buzilă
Copii	Livia Piso-Filipascu[*][[Livia Piso-Filipascu (author)|​]]
Cetățenie	România
Religie	biserici catolice orientale
Ocupație	istoric
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

A fost căsătorit cu Livia Buzilă, fiica preotului unit Ștefan Buzilă, din Poiana Ilvei (azi județul Bistrița-Năsăud), la 22 iunie 1928.

Din căsătorie a avut doi copii: Livia (căsătorită Piso), la 27 martie 1931 și Ale­xandru, la 25 aprilie 1937.

Fiica Livia Filipașcu, soția tenorului Ion Piso, îi recuperează o parte din ma­nuscrisele ilustrului său tată și le publică postmortem.

Alexandru Filipașcu a fost un adevărat „patriarh al istoriografiei maramureșene”.

A fost ajutat educațional de unchiul lui, Gheorghe Bilașcu și el născut în Petrova.

În anul 1922, după susținerea tezei de doctorat în filosofie, la Roma, a părăsit Cetatea Eternă și s-a înscris, ca audient, la anumite cursuri în cadrul Universității din München. În anul 1926 a urmat, de asemenea, cursuri în filosofie, la Paris.

Doctor în filosofie la Roma, la Universitatea Pontificală Laterană (1922), iar mai apoi licentiat în teologie (1928) la Universitatea de Stat J. Kazimir, Lemberg - Lwow (Liov), cu teza susținută în limba latină, aceeași în care a fost și redactată, fiind de față și consulul României din acel oraș, cu respectiva ocazie onorantă.

A fost hirotonit în vechea biserică a mănăstirii greco-catolice din Moisei, în ziua de 8 septembrie 1929, de Sfânta Maria Mică, de către însuși episcopul românt unit al Gherlei, Dr. Iuliu Hossu. Prima liturghie oficiată de către Alexandru Filipașcu a avut loc la Petrova, la 1 noiembrie 1929, în biserica din Susani, un vechi lăcaș de cult greco-catolic.

A deținut funcția de prim ajutor de primar al Sighetului în perioada octombrie 1933 - no­iembrie 1937, fără a avea însă o angajare politică.

A fost membru în:

Asociația pentru Cultura Poporului Român din Maramureș - ASTRA,

Societatea „Principele Mircea”;

Consiliul de Administrație al Băncii Populare „Tisa”,

Banca „Ma­ra­murășană”, cenzor

Pe această linie a perfec­țio­nării pedagogice continue, a urmat diverse cursuri la București (1928 - 1930), pe care le-a în­cheiat cu un examen de prestigiu, sus­ținut la Iași și obținând media 8.17.

El a evitat, cu diplomație, luptele inter­con­fesionale, disputele ideologico-po­litice de la mijlocul anilor ’40, pla­sându-se însă ferm împotriva revizionismului maghiar și a zvârco­lirilor iredentiste ucrainene.

Între anii 1934 - 1936 a condus publicația „Ecoul Maramureșului”.

În perioada 1948 -1952 a fost profesor de istorie și religie la Institulul Teologic Ortodox din Cluj.^[2]

A fost arestat politic pe 15 august 1952.

A fost deținut politic din vara anului 1952 la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde a decedat.

Titluri și onoruri

În anul 1936 a fost decorat cu ordinul „Coroana Româ­niei”, ca urmare a recu­noașterii implicării sale prodigioase în viața social-politică și culturală a Maramureșului și a țării;

În anul 1941 a primit premiul „Năsturel” al Academiei Române.

Grupul Școlar din localitatea Petrova a primit numele de Liceul Tehnologic „Alexandru Filipașcu” prin ordinul de ministru nr. 3750/5.05.2004, începând cu anul școlar 2004 - 2005.

Lucrări

Cărți publicate antum

• 1940 – Istoria Maramureșului Arhivat în 16 octombrie 2013, la Wayback Machine., București, 270 de pagini, ediție online.
• 1943 – De la românii din Maramureș - Oameni, locuri, cântece, Sibiu, 87 de pagini
• 1944 – Maramureș, Sibiu, 52 de pagini
• 1945 – Voievodatul Maramureșului - Originea, structura și tendințele lui, Sibiu, 32 de pagini

Cărți publicate postum

• Coautor, 1957 – Istoria Bisericii Romîne, manual pentru institutele teologice, tipărit cu binecuvîntarea PF Patriarh Justinian, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă București, două volume, 464 și respectiv 655 de pagini
• 2006 – Enciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română, Editura Dacia ^[3][4]