Branislav Nușici

Branislav Nušić (în sârbă Бранислав Нушић) (n. 8/20 octombrie 1864, Belgrad, Principatul Serbiei – d. 19 ianuarie 1938, Belgrad, Regatul Iugoslaviei) a fost un romancier, dramaturg, satiric, eseist și fondatorul retoricii moderne în Serbia. Originea sa este aromână, fiind născut drept "Alchiviadi a lu Nușa", comerciant aromân stabilit în Cartierul aromânesc din Belgrad.

Branislav Nușici
Date personale
Nume la naștere	Alkibijad Nuša
Născut	8/20 octombrie 1864 Belgrad, Principatul Serbiei[1][2]
Decedat	19 ianuarie 1938 (73 de ani)[1][3][4][5][6] Belgrad, Regatul Iugoslaviei[7][1]
Înmormântat	Cimitirul Nou din Belgrad[*]​
Copii	Gita Predić-Nušić[*][[Gita Predić-Nušić (actress and educator)|​]]
Cetățenie	Regatul Iugoslaviei  Principatul Serbiei  Regatul Serbiei
Ocupație	romancier[*]​ jurnalist dramaturg funcționar public[*]​ diplomat scriitor jurist-poet[*]​ eseist orator
Limbi vorbite	limba sârbă[3][8]
Activitate
Pseudonim	Ben Akiba[9]
Studii	Facultatea de Drept a Universității din Belgrad[*]​ (drept, 1884) Universitatea din Belgrad
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

În lucrările sale, Branislav Nušić a descris viața de zi cu zi a societății sârbe în secolele XIX și XX, iar analizele sale sociologice sunt relevante și în secolul al XXI-lea.

Opere

Teatru

• Сумњиво лице (1887, Un individ suspect sau Protecția)
• Gospođa ministarka (1929, Doamna ministru)^[10]
• Narodni poslanik
• Mister Dollar (1932)
• Ožalošćena porodica (1934, O familie îndoliată)
• Dr, comedie în patru acte (1936, Doctor în filosofie)
• Pokojnik, comedie în trei acte și un prolog (1937, Răposatul)

Tragedii

• Кнез Иво од Семберије, tragedie (Cneazul Ivo de Semberia)
• Așa a trebuit să fie
• În larg

Romane

• Autobiografija (Autobiografia)
• Opštinsko dete (1902, Copilul comunei)
• Hajduci, roman pentru copii (Haiducii)

Nuvele

• Politički protivnik (Concurent politic)
• Posmrtno slovo (Elogiu)
• Класа (Clasa)

Povestiri

• Приповетке једног каплара (1886, Povestirile unui caporal)

Altele

• Retorika (din 1934)