Break-ul maxim (snooker)

Break-ul maxim (numit și break de 147 de puncte) este cel mai mare break ce poate fi construit, în condiții normale^[1], într-un joc de snooker, de către un jucător. Acesta are valoarea de 147 de puncte și se obține trimițând în buzunar cele 15 bile roșii, fiecare jucată cu bila neagră, și bilele colorate, în ordinea valoriilor lor.

La finalizarea break-ului, și deci a jocului, jucătorul a executat 36 de lovituri de buzunar succesive:

• 15 bile roșii
• 15 bile negre
• câte o bilă galbenă, verde, maro, albastră, roz și din nou bila neagră.

Istorie

Joe Davis a reușit primul break maxim recunoscut oficial pe 22 ianuarie 1955, într-un meci împotriva lui Willie Smith la Leicester Square Hall, Londra. Primul break maxim oficial într-o competiție profesionistă a fost realizat de Steve Davis la Classic din 1982, la Queen Elizabeth Hall din Oldham, împotriva lui John Spencer. Acesta a fost și primul break maxim televizat. Pentru realizarea sa, Davis a câștigat o mașină Lada oferită de sponsorii evenimentului. În anul următor, Cliff Thorburn a devenit primul jucător care a obținut un break maxim la Campionatul Mondial în meciul său din turul doi împotriva lui Terry Griffiths.

Primul turneu cu mai mult de un break maxim a fost Matchroom League din 1992, în care John Parrott și Stephen Hendry au realizat fiecare un break de 147.

Campionatul Mondial de Snooker din 2008 a fost primul eveniment în care două break-uri maxime (de către Ronnie O'Sullivan și Ali Carter) au fost televizate.

În turul trei al calificărilor pentru Campionatul Mondial din 2025, Jackson Page a devenit primul jucător care a realizat două breakuri maxime în același meci, în victoria sa cu 10-2 asupra lui Allan Taylor, primul în frame-ul opt pe 13 aprilie 2025, iar al doilea în frame-ul doisprezece a doua zi. Pe 15 august 2025, în victoria sa cu 6-3 asupra lui Chris Wakelin în semifinalele Mastersului Saudit din 2025, Ronnie O'Sullivan a reușit breakuri maxime în jocurile unu și șapte ale meciului, devenind primul jucător cu două breakuri maxime într-un meci de o singură sesiune sau în aceeași zi.