Florinte

Florintele (Chloris chloris) sau florintele european este o pasăre paseriformă mică din familia Fringillidae. Această pasăre este răspândită în Europa, Africa de Nord și Asia de Sud-Vest. Ea este în principal rezidentă, dar unele populații nordice migrează mai departe spre sud. Florintele a fost introdus și în Australia, Noua Zeelandă, Uruguay și Argentina.

Florinte
Mascul
Femelă
Stare de conservare
Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Aves
Ordin:	Passeriformes
Familie:	Fringillidae
Gen:	Chloris
Specie:	C. chloris
Nume binomial
Chloris chloris (Linnaeus, 1758)
Aria de răspândire a florintelui (Chloris chloris)     Breeding      Resident      Non-breeding      Extant & Introduced (resident)      Possible extinct & Introduced
Sinonime
Loxia chloris Linnaeus, 1758 Carduelis chloris (Linnaeus, 1758) Ligurinus chloris (Linnaeus)[2] Coccothraustes chloris Flem.[3]
Modifică text

Taxonomie

Florintele a fost descris de Carl Linnaeus în ediția a 10-a din 1758 a Systema Naturae sub numele binomial Loxia chloris.^[4][5] Epitetul specific provine de la khloris, numele grecesc antic al acestei păsări, de la khloros, „verde”.^[6]

Familia Fringillidae este împărțită în două subfamilii: Carduelinae, care conține aproximativ 28 de genuri cu 141 de specii și Fringillinae, care conține un singur gen, Fringilla, cu patru specii. Membrii Fringillidae se hrănesc cu semințe și au ciocul conic. Au morfologii similare ale craniului, nouă pene primare mari, 12 pene ale cozii și nu au pungă sublinguală. La toate speciile, femela construiește cuibul, incubează ouăle și crește puii.^[7]

Un studiu filogenetic molecular publicat în 2012 a constatat că florinții nu sunt strâns înrudiți cu alți membri ai genului Carduelis.^[8] Prin urmare, aceștia au fost plasați în genul Chloris, care a fost introdus inițial de naturalistul francez Georges Cuvier în 1800, cu florintele european ca specie tip.^[9][10][11]

Subspecii

Există 10 subspecii recunoscute:^[10]

• Chloris chloris chloris – nordul Scoției, nordul și centrul Franței și Norvegia până la vestul Siberiei
• Chloris chloris harrisoni – Marea Britanie (cu excepția nordului Scoției) și Irlanda
• Chloris chloris muehlei – Serbia și Muntenegru către Moldova, Bulgaria și Grecia
• Chloris chloris aurantiiventris – sudul Spaniei prin sudul Europei până în vestul Greciei
• Chloris chloris madaraszi – Corsica și Sardinia
• Chloris chloris vanmarli – nord-vestul Spaniei, Portugalia și nord-vestul Marocului
• Chloris chloris voousi – centrul Marocului și nordul Algeriei
• Chloris chloris chlorotica – din centru-sud al Turciei până în nord-estul Egiptului
• Chloris chloris bilkevitchi – sudul Ucrainei, Caucazul și nord-estul Turciei până în nordul Iranului și sud-vestul Turkmenistanului
• Chloris chloris turkestanica – din sudul Kazahstanului până în Kârgâzstan și centrul Tadjikistanului

Galerie

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
  Chloris chloris aurantiiventris - MHNT