Cortizol

Cortizolul (hidrocortizon) este un hormon steroid din clasa glucocorticoizilor, produs de glandele suprarenale. Este eliberat în sânge ca răspuns la stres, precum și la scăderea nivelului de glucocorticoizi, și are un rol central în reglarea metabolismului și a răspunsului organismului la diverse stimuli fiziologici.

Cortizol
Nume IUPAC	(11β)-​11,​17,​21-​trihidroxipregn-​4-​enă-​3,​20-​dionă
Identificare
SMILES CC12CCC(=O)C=C1CCC3C2C(CC4(C3CCC4(C(=O)CO)O)C)O[1]
Număr CAS	50-23-7
ChEMBL	CHEMBL389621
PubChem CID	5754
Informații generale
Formulă chimică	C21H30O5
Masă molară	362,209 u.a.m.[1]
Punct de topire	214 °C[2]
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Funcții

Cortizolul are multiple funcții biologice:

• Metabolismul glucidelor: stimulează gluconeogeneza hepatică, crescând nivelul de glucoză în sânge.
• Metabolismul lipidelor și proteinelor: favorizează mobilizarea acizilor grași și a aminoacizilor pentru producerea de energie.
• Sistemul imunitar: acționează ca antiinflamator și imunosupresor.
• Sistemul osos: reduce osteogeneza și poate afecta densitatea minerală osoasă în expuneri prelungite.
• Sarcina și dezvoltarea fetală: între săptămânile 30–32, cortizolul fetal stimulează producția de surfactant pulmonar, esențial pentru maturizarea plămânilor.

Reglarea secreției

Secreția cortizolului este reglată prin axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană, în care hormonul adrenocorticotrop (ACTH) stimulează cortexul suprarenal. Nivelul cortizolului prezintă variații circadiene, atingând maxime dimineața și minime seara.

Cortizolul sintetic

Forme sintetice ale cortizolului, cum ar fi hidrocortizonul, prednisolonul sau dexametazona, sunt utilizate în tratamentul:

• Bolilor inflamatorii și autoimune (ex. artrită reumatoidă, lupus eritematos)
• Alergiilor severe și șocului anafilactic
• Insuficienței suprarenale (boala Addison)
• Prevenției respingerii organelor după transplant

Bibliografie

1. Guyton, A.C., Hall, J.E. (2021). Textbook of Medical Physiology, 14th edition. Philadelphia: Elsevier.
2. McPhee, S.J., Hammer, G.D. (2020). Pathophysiology of Disease: An Introduction to Clinical Medicine, 8th edition. New York: McGraw-Hill.
3. Fauci, A.S., Kasper, D.L., Hauser, S.L., Jameson, J.L., Loscalzo, J. (2018). Harrison’s Principles of Internal Medicine, 20th edition. New York: McGraw-Hill.
4. Bornstein, S.R., et al. (2016). "Diagnosis and Treatment of Primary Adrenal Insufficiency: An Endocrine Society Clinical Practice Guideline." Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, 101(2), 364–389.
5. Charmandari, E., Tsigos, C., Chrousos, G. (2005). "Endocrinology of Stress." Annual Review of Physiology, 67: 259–284.

Vezi și

• Glandele suprarenale