Denar

Denarul / dinarul^[2] (din latină denarius, italiană denaro^[3]) era una din monedele de bază a sistemului monetar roman.^[4] Era vorba despre o mică monedă de argint, având o greutate de 3 - 4 grame, în funcție de epocă.^[4]

Denari emişi în diferite epoci ale istoriei Romei Antice Pe rândul de sus, de la stânga la dreapta: cca 157 î.Hr. Republica Romană, cca 73 d.Hr. Vespasian, cca 161 d.Hr. Marcus Aurelius, cca 194 Septimius Severus. Pe rândul de jos, de la stânga la dreapta: cca199 Caracalla, cca 200 Julia Domna^[1], cca 219 Elagabalus, cca. 236 Maximinus Thrax.

Antichitatea romană

Moneda de argint pe care o numim în latină denarius a fost creată de Roma în 212 î.Hr., pentru a finanța Al Doilea Război Punic, care a opus Roma Antică Cartaginei, între 218 î.Hr. și 201 î.Hr.

Echivalențe între monede romane
	Denarius	Quinarius	Sestertius	As	Metal
Denarius (simbol X)	1	2	4	10
Quinarius (simbol V sau Q)	1/2	1	2	5
Sestertius (simbol IIS / HS)[5]	1/4	1/2	1	2,5
As (simbol I)	1/10	1/5	2/5	1

Putere de cumpărare

Exemple de echivalențe între servicii, produse și prețuri în timpului Augustus:^[6]

• Remunerarea anuală a unui soldat (miles): 225 de denari;
• Remunerarea anuală a unui centurion: 3.375 de denari;
• 1 livră (324 g) de pâine: 1 as (1/16 dintr-un denar);
• O tunică: 3 denari 12 as;
• O catârcă: 130 de denari.

Evul Mediu și Epoca modernă

Denier emis în timpul lui Carol cel Mare, la monetăria din Toulouse; avers: +CARLVS (S retrograd) REX FR, cruce cu tălpi; revers: +TOLVSA (S orizontal), Karolus (monogramă); diametrul: 21mm, greutatea: 1,19 g.

Termenul a supraviețuit căderii Imperiului Roman și a continuat să fie folosit în epoca carolingiană, până la Revoluția Franceză^[7], în cadrul sistemului monetar livre-sou-denier^[8][9], folosit sub Vechiul Regim din Franța.

În Evul Mediu, un denier valora 1/12 dintr-un sol, adică 1/240 dintr-o livră.

În practică, un denier corespundea unei mici monede de bilon de circa 1 gram.

În contemporaneitate

Termenul latinesc denarius este la originea denumirilor unor monede (dinarul / denarul), folosite încă până în zilele noastre în unele țări din Europa (în Serbia, din 1920, în Croația^[10], în Macedonia de Nord^[11], din 1993), precum și în numeroase țări din Maghreb^[12] și în Orientul Mijlociu^[13].

Bibliografie

• Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
• Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X
• G. Guțu, Dicționar latin-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
• Michel Christol, Daniel Nony, Rome et son empire, des origines aux invasions barbares, Hachette, collection HU, 2003, ISBN 2-01-145542-1
• Victor Buescu, Denário, in „Enciclopédia Verbo Luso-Brasileira da Cultura, Edição Século XXI”, Volume VIII, Editorial Verbo, Braga, Fevereiro de 1999