Elisabeta de Parma

Elisabeth Farnese (italiană Elisabetta Farnese, spaniolă Isabel de Farnesio; 25 octombrie 1692 – 11 iulie 1766), fiica prințului Odoardo Farnese și a Dorothea Sophie de Neuburg, a fost soția regelui Filip al V-lea al Spaniei și a exercitată o mare influență asupra politicii externe a Spaniei.

Elisabeth Farnese
Date personale
Nume la naștere	Elisabetta Farnese
Născută	25 octombrie 1692(1692-10-25) Palatul Pilotta, Parma, Italia
Decedată	11 iulie 1766 (73 de ani) Palatul Regal din Aranjuez, Spania
Înmormântată	17 iulie 1766 Mausoleo de Felipe V de España[*][[Mausoleo de Felipe V de España (Place of burial of Philip V of Spain and Elisabeth Farnese)|​]]
Părinți	Odoardo Farnese Dorothea Sophie de Neuburg
Căsătorită cu	Filip al V-lea al Spaniei
Copii	Carol al III-lea al Spaniei Mariana Victoria, regină a Portugaliei Filip, Duce de Parma Maria Teresa, Delfină a Franței Infantele Luis, Conte de Chinchón Maria Antonia, regină a Sardiniei
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	aristocrat
Limbi vorbite	limba italiană[1] limba spaniolă
Apartenență nobiliară
Titluri	reina consorte de España[*][[reina consorte de España (title held by the wife of the King of Spain)|​]]
Familie nobiliară	Casa de Bourbon casa de Farnese
Regină a Spaniei
Domnie	24 decembrie 1714 – 9 iulie 1746
Semnătură
Modifică date / text

Parma

Elisabeth Farnese

Elisabeth s-a născut la Palatul della Pilotta din Parma, capitala ducatului care era condus de familia ei de mai mult de două secole. Mai târziu, Elisabeth a devenit moștenitoarea dominioanelor tatălui său după unchiul ei Francesco Farnese Duce de Parma și fratele ei mai mic, ambii rămași fără moștenitori. Victor Amadeus, Prinț de Piedmont și Francesco d'Este, Prinț de Modena au cerut-o în căsătorie însă negocierile au eșuat.

Ducatul de Parma va fi moștenit de primul ei fiu, Infantele Carlos, și după ascensiunea sa pe tronul Spaniei, titlul a trecut celui de-al doilea fiu, Infantele Felipe. El este fondatorul Casei de Bourbon-Parma.

Mama ei a educat-o în izolare strictă dar chiar și această măsură nu a reușit să îmblânzească temperamentul ei imperios și ambițios. La vârsta de douăzeci și unu de ani (24 decembrie 1714) s-a căsătorit prin procură la Parma cu regele Filip al V-lea al Spaniei. Căsătoria a fost aranjată de către Cardinalul Alberoni, ambasadorul ducatului la Madrid cu sprijinul Prințesei des Ursins, Camarera Mayor a regelui Spaniei.