Filip I al Franței

Filip I (franceză Philippe I), (n. 23 mai 1052, Champagne-et-Fontaine, Aquitaine, Franța – d. 29 iulie 1108, Melun, Île-de-France, Franța) a fost rege al francilor din 1060 până la moartea sa. Domnia sa, ca a celor mai mulți dintre Capețienii de început, a fost extraordinar de lungă pentru acele timpuri.

Filip I
Date personale
Născut	23 mai 1052(1052-05-23) Champagne-et-Fontaine
Decedat	29 iulie 1108 (56 de ani) Melun
Înmormântat	Saint-Benoît-sur-Loire[1]
Părinți	Henric I al Franței Anna de Kiev
Frați și surori	Hugo de Vermandois[2]
Căsătorit cu	Bertha a Olandei Bertrade de Montfort
Copii	Constance, Prințesă de Antioch Ludovic al VI-lea al Franței Filip, Conte de Mantes Fleury, Seigneur de Nangis Cecile, Prințesă de Galilee
Ocupație	monarh
Limbi vorbite	franceza veche limba latină
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa Capet
Rege al francilor
Domnie	4 august 1060 – 29 iulie 1108
Încoronare	23 mai 1059
Predecesor	Henric I
Succesor	Ludovic VI
Modifică date / text

Origini

După moartea tatălui său, Henric I al Franței, în 1060, Filip a fost recunoscut ca rege al Franței. Fiind tânăr și lipsit de talentul de a conduce, a asistat la cel mai mare eveniment din mijlocul secolului - cucerirea Angliei de către William de Normandia, devenit William I al Angliei - vasalul său, fără să încerce să profite.

Simonia

Filip I câștiga foarte mult de pe seama investițiilor, însă papa Grigore al VII-lea i-a atras atenția la desfășurarea liberă a simoniei, care era considerată păcat capital. Papa nu putea să ia măsuri drastice, din cauza conflictului cu Împăratul Henric al IV-lea, interdictul cu care fusese amenințat regele nu a fost pus în practică și situația a rămas aceeași.

Excomunicarea

Filip însă nu a putut fugi de interdict, pronunțat în anul 1094, având ca motiv despărțirea regelui de prima sa soție, Berta, și căsătoria cu Bertrade, contesă de Anjou. În 1104 a promis că va întrerupe concubinajul cu Bertrad, fiind iertat, însă a continuat să trăiască cu ea. Din cauza interdictului, regele Filip nu a putut participa la prima cruciadă, inițiată de Papa Urban al II-lea în anul 1095.

Descendenți.

Cu prima sa soție, Berta a avut 5 copii, dintre care:

1. Ludovic al VI-lea al Franței (1081 - 1 august 1137), regele Franței din 1108;
2. Constanța, căsătorită cu Boemund, principe al Antiohiei, unul din liderii primei cruciade.

Din cea de-a doua căsătorie, cu Bertrade de Montfort, s-au născut:^[3]

• Philippe (prin 1092 – mort după 1133), conte de Mantes, căsătorit prin 1104 cu Élisabeth de Montlhéry, fiica lui Gui II de Montlhéry;
• Fleury (prin 1095 – moartă după 1119), soție moștenitoare a Nangis;
• Cécile (prin 1097 – moartă după 1145), căsătorită în 1106 cu Tancrède de Hauteville, apoi cu Pons de Tripoli;
• Eustachie, adesea menționată în genealogie, se pare că nu a existat niciodată.^[4]