Carlo Goldoni

Carlo Goldoni (n. 25 februarie 1707, Veneția, Republica Veneția – d. 6 februarie 1793, Paris, Franța) a fost un dramaturg și libretist italian din Veneția. Printre operele lui și cele ale lui Luigi Pirandello se enumeră unele dintre cele mai cunoscute opere italiene.

Carlo Goldoni
Date personale
Nume la naștere	Carlo Goldoni
Născut	25 februarie 1707[1][2][3][4][5] Veneția, Republica Veneția[6][7][8][9]
Decedat	6 februarie 1793 (85 de ani)[10][11][12][13][6] Paris, Franța[10]
Căsătorit cu	Nicoletta Connio[*]​ (din 1736)[14]
Ocupație	dramaturg scriitor libretist[*]​ scenarist traducător jurist-poet[*]​ poet regizor[*]​ prozator[*]​
Locul desfășurării activității	Veneția[15]
Limbi vorbite	limba italiană[16][2][17] limba venetă limba franceză
Activitate
Pseudonim	Polisseno Fegejo[17]
Studii	Università degli Studi di Modena e Reggio Emilia[*][[Università degli Studi di Modena e Reggio Emilia (university in Italy)|​]] Universitatea din Padova Universitatea din Pavia
Profesor pentru	Élisabeth Philippine Marie Hélène a Franței
Limbi	limba venetă limba italiană limba franceză
Opere semnificative	Slugă la doi stăpâni Hangița Lo speziale[*][[Lo speziale |​]] La donna di garbo[*][[La donna di garbo |​]] Il bugiardo
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Bustul lui Carlo Goldoni la Paris

Supranumit de Voltaire „Molière al Italiei”, Goldoni a scris peste 120 de piese în limba italiană, în dialectul venețian și în franceză.

Opera

Articol principal: Operele lui Carlo Goldoni

Personajul Pantalone apare și în unele opere ale lui Carlo Goldoni

Lista parțială (liste mai lungi sunt în italiană și engleză)

• 1732: Gondolierul venețian (Il gondoliere veneziano)
• 1733: Amalasunta
• 1734: Belisario
• 1734: Griselda
• 1734: Rosmonda
• 1745: Slugă la doi stăpâni (Il servitore di due padroni)
• 1748: Văduva isteață (Vedova scaltra)
• 1750: Cafeneaua (La bottega del caffè)
• 1751: Metresa hanului
• 1752: Femeile geloase (Le donne gelose)
• 1753: Hangița (La locandiera)
• 1760: Bădăranii (I rusteghi)
• 1760: Casa nouă (La casa nova)
• 1762: Gâlcevile din Chiogia (Le barufe ciozote)
• 1777: Ursuzul binefăcător (Le bourru bienfasant)
• 1787: Memorii folositoare istoriei vieții sale și a teatrului său (Mémoires pour servir à l'histoire de sa vie et celle de son théâtre).

• 1748: Fata cinstită (La putta onorata)
• 1749: Familia Anticarului (La famiglia dell'antiquario)
• 1750: Bolnava prefăcută (La finta ammalata)
• 1750–1751: Mincinosul (Il bugiardo)
• 1763: Evantaiul (Il ventaglio)
• Femeile țâfnoase
• Comedianții
• Elixirul
• Doi gemeni venețieni (I due gemelli veneziani)
• Flecărelile femeilor (I pettegolezzi delle donne)
• Întoarcerea din vilegiatură (Il ritorno dalla villeggiatura)
• Impostorul (L'impostore)
• Peripețiile vilegiaturii (Le avventure della villeggiatura)
• Femeia curioasă (Le donne curiose)
• Patima vilegiaturii (Le smanie per la villeggiatura)
• Piațeta

Personaje

Mai multe personaje apar în diverse piese de teatru ale lui Carlo Goldoni. Negustorul venețian, bogat și zgârcit, Pantalone de Bisognosi (Bisognosi însemană nevoiaș) este un personaj care apare în Slugă la doi stăpâni, Văduva isteață, Fata cinstită, Familia anticarului, Flecărelile femeilor sau în Feudalul. Pantalone este bătrân, având același caracter ca strămoșul său Magnifico; el nu are încredere în nimeni; este de obicei soțul încornorat și are mereu o înclinație senilă donjuanescă - lucru care dezvoltă întotdeauna intriga. Un personaj complementar al lui Pantalone este Doctorul - un bătrân pedant, deși erudit acesta devine la rândul său ridicol datorită situaților în care intră.

Importanța operei

Goldoni a reformat comedia, înlăturând miraculosul, declamația, măștile tradiționale și punând accentul pe personaje, pe explorarea caracterelor acestora și a psihologicului. Teatrul său se remarcă prin forța evocărilor, dinamism, vervă satirică, umor și optimism robust.