Imperiul Rus

Imperiul Rus Rusia Россійская Имперія (rusa veche) Российская империя (rusă–chirilică) Rossiiskaia Imperia (transliterare) ↓ 1721 – 1917 ↓ Steag Marea stemă a Imperiului Rus Deviză națională Съ нами Богъ! S' nami Bog! „Dumnezeu e cu Noi!” Imn național Бо́же, Царя́ храни́! Boje, Țaria hrani! „Doamne, apără-l pe Țar!” Localizare Localizare Capitală Sankt Petersburg2 (capitală principală) Moscova Limbă limba rusă Religie Ortodoxie rusă Guvernare Formă de guvernare monarhie dualistă monarhie absolută[*]​ monarhie constituțională Împărat    - 1721–1725 Petru cel Mare (primul)  - 1894–1917 Nicolae al II-lea (ultimul) Legislativ Împăratul își exercită puterea legislativă în colaborare cu Consiliul de Stat Istorie Urcarea pe tron a lui Petru cel Mare 7 mai 1682 Proclamarea imperiului 22 octombrie 1721 Revolta decembriștilor 26 decembrie 1825 Abolirea iobăgiei 3 martie 1861 Revoluția din 1905 1905 Adoptarea constituției 6 mai 1906 Revoluția din Februarie 15 martie 1917 Revoluția din Octombrie 7 noiembrie 1917 Date statistice Suprafață    - 1916 21.799.825 km² Populație    - 1916 181.537.800 loc.      Densitate 8,3 loc./km² Economie Monedă Rubla Precedat de Succedat de  Țaratul Rusiei  Republica Rusă  Ober Ost  Republica Populară Ucraineană  Republica Populară Belarus  Finlanda  Alaska  Republica Democratică Moldovenească În prezent parte din  Rusia  Belarus  Ucraina  Moldova  Finlanda  Estonia  Letonia  Lituania  Polonia  Armenia  Georgia  Azerbaidjan  Kazahstan  Kârgâzstan  Tadjikistan  Uzbekistan  Turkmenistan  Suedia  Turcia  Mongolia  China  Statele Unite  Iran  Canada 1 După 1866, Alaska a fost vândută Statelor Unite, dar au fost achiziționate teritoriile Batumi, Kars și Pamir. 2 Redenumit Petrograd în 1914. 3 Rusia a continuat să utilizeze calendarul iulian până după căderea imperiului. Vedeți și: calendarul gregorian. Modifică date / text  Subdiviziunile Imperiului Rus în 1914 Imperiul Rus (în rusa veche: Россійская Имперія; în rusa modernă: Российская империя; translit: Rossiiskaia Imperia) sau Imperiul țarist respectiv Rusia țaristă (i.e. de la țar) a fost un imperiu care a existat din 1721 până la revoluția din 1917.[1] Unul dintre cele mai mari imperii din istorie, întinzându-se pe trei continente, Imperiul Rus a fost întrecut doar de imperiile Britanic și Mongol. A avut un rol important în distrugerea ambițiilor lui Napoleon din 1812–1814, iar din cauza acestui lucru, s-a extins în vest și sud. Era, mai mereu, în conflict cu Imperiul Otoman (care era aliat cu cel britanic). La începutul secolului al XIX-lea, Imperiul Rus se întindea de la Oceanul Arctic (în nord) până la Marea Neagră (în sud), și de la Marea Baltică (în vest) până la Oceanul Pacific, și, până în 1867, cuprindea teritoriul Alaska, din America de Nord (în est).[2] Cu o populație de 125,6 de milioane de locuitori la recensământul din 1897, era a treia cea mai mare țară după populație, după China și Imperiul Britanic. Asemenea altor imperii, avea o gamă largă în termeni economici, etnici, și religioși. Conținea numeroase elemente disidente, ceea ce ducea, uneori, la revolte și asasinate; fiind urmăriți îndeaproape de poliția secretă, mulți erau trimiși în exil, în Siberia. Economic, imperiul era, în mare parte, rural, productivitatea fiind joasă în rândul șerbilor, până la eliberarea lor din 1861. Economia era ușor industrializată cu ajutorul investitorilor străini în domeniul căilor ferate și făbricilor. Statul era controlat de o nobilitate numită boieri, începând cu secolul al X-lea și terminând cu secolul al XVI-lea, atunci când a venit la putere un împărat intitulat „Țar”. Ivan al III-a (1462–1505) a pus bazele unui imperiu care avea să apară mai târziu. El a triplat suprafața statului său, a încheiat dominația Hoardei de Aur, a renovat Moscova, și a început expansiunea teritoriului rus. Țarul Petru cel Mare (1682–1725) a luptat în numeroase războaie și a condus un imperiu ce a devenit o putere majoră europeană. A mutat capitala de la Moscova la St. Petersburg, și a condus o revoltă ce a distrus sistemul tradițional, medieval, și a început unul științific, european, modern și raționalist. Ecaterina cea Mare (1761–1796) a condus imperiul într-o epocă de aur. Ea a extins națiunea prin cuceriri, colonizări și diplomație. Ea a continuat politica de modernizare a legăturilor cu Europa de Vest începută de Petru cel Mare. Țarul Alexandru al II-lea (1855–1881) a promovat numeroase reforme, cea mai dramatică fiind emanciparea tuturor celor 23 de milioane de șerbi din 1861. Politica sa era protejarea religiei ortodoxe din Europa de Est împotriva islamului otoman. Implicarea Rusiei în primul Război Mondial a început în 1914, de partea Franței, Marii Britanii, și Serbiei, împotriva imperiilor German, Austro-Ungar și celui Otoman. Rusia a fost o monarhie absolutistă până la revoluția din 1905, după aceea devenind monarhie constituțională. Imperiul a decăzut în timpul revoluției din 1917, din cauza eșecurilor făcute în timpul primului Război Mondial. Istorie Istoria Rusiei, 1682-1796; Istoria Rusiei, 1796-1855; Istoria Rusiei, 1855-1892; Istoria Rusiei, 1892-1917. Teritoriul La sfârșitul secolului al XIX-lea, suprafața imperiului era de aproximativ 22.400.000 km². În conformitate cu rezultatele recensământului din 1897, populația imperiului era de 128.200.000 oameni, cu majoritaea lor (93,4 milioane) trăind în partea europeană a Rusiei. În imperiu, trăiau mai mult de 100 de grupuri etnice, în condițiile în care rușii reprezentau cam 45% din populație. Populația băștinașă din Siberia și Asia Centrală era înregistrată într-o clasă separată, numită inorodțî (инородцы), adică „născuți străini”. Față de teritoriul de astăzi al Rusiei, până în anul 1917 erau cuprinse și țările și teritoriile de azi: Estonia, Letonia, Lituania, Ucraina, Belarus, o parte a Poloniei, Basarabia, Caucazul, Finlanda, și cea mai mare parte a Asiei Centrale. În 1914, statul era împărțit în 81 de provincii (denumite oficial „gubernii”) și 20 de regiuni (sau „oblastieii”). Guvernul și administrarea Imperiul Rus a fost, între 1721–1905, o monarhie absolutistă, și era condusă de un monarh, numit „țar”, din dinastia Romanov. Creștinismul ortodox era credința oficială a imperiului rus, și era controlată de împărat, prin intermediul sfântului Sinod. Clasele supuse imperiului rus erau împărțițe după cum urmează: nobilii preoții negustorii cazacii țăranii. Monarhi Articol principal: Lista conducătorilor ruși Petru cel Mare (1682–1725); Ecaterina I (1725–1747); Petru al II-lea (1727–1730); Ana (1730–1740); Ivan al VI-lea (1740–1741); Elisabeta (1741–1762); Petru al III-lea (1762); Ecaterina cea Mare (1762–1796); Pavel I (1796–1801); Alexandru I (1801–1825); Nicolae I (1825–1855); Alexandru al II-lea (1855–1881); Alexandru al III-lea (1881–1894); Nicolae al II-lea (1894–1917). Note . Swain says, "The first government to be formed after the February Revolution of 1917 had, with one exception, been composed of liberals." Geoffrey Swain (2014). Trotsky and the Russian Revolution. Routledge. p. 15.; also see Alexander Rabinowitch (2008). The Bolsheviks in Power: The First Year of Soviet Rule in Petrograd. Indiana UP. p. 1. In pictures: Russian Empire in colour photos, BBC News Magazine, March 2012. Legături externe The Empire that was Russia: Fotografii color din Rusia Țaristă Bibliografie Jelavich, Barbara. St. Petersburg and Moscow: Tsarist and Soviet Foreign Policy, 1814–1974 (1974) Manning, Roberta. The Crisis of the Old Order in Russia: Gentry and Government. Princeton University Press, 1982. Pipes, Richard. Russia under the Old Regime (2nd ed. 1997) Seton-Watson, Hugh. The Russian Empire 1801–1917 (Oxford History of Modern Europe) excerpt and text search Waldron, Peter (1997). The End of Imperial Russia, 1855–1917. New York, NY: St. Martin's Press. p. 189. ISBN 978-0-312-16536-9. Westwood, J. N. (2002). Endurance and Endeavour: Russian History 1812–2001 (ed. 5th). Oxford: Oxford University Press. p. 656. ISBN 978-0-19-924617-5.