Ioniță Sandu Sturdza

Ioniță Sandu Sturdza (Ioan Sandu Sturdza sau Ioan Sturdza; n. anii 1760, Iași, Moldova – d. 2 februarie 1842, gubernia Basarabia, Imperiul Rus) a fost domn al Moldovei în perioada septembrie 1822–aprilie 1828. Se trăgea dintr-o veche familie boierească^[2].

Ioniță Sandu Sturdza
Domn al Moldovei
Date personale
Născut	anii 1760 Iași, Moldova
Decedat	2 februarie 1842 (82 de ani) gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Părinți	Alexandru Sturdza[*][[Alexandru Sturdza (Bef 1730 - 1765)|​]][1] noble Maria Bogdan[*]​[1]
Copii	prince Nicolae Sturdza, beyzades[*][[prince Nicolae Sturdza, beyzades |​]][1] Elena Sturdza[*]​[1]
Cetățenie	Principatul Moldovei
Religie	creștinism ortodox[*]​
Ocupație	monarh
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Familia Sturdza
Domnitor al Moldovei
Domnie	septembrie 1822 – aprilie 1828
Predecesor	Mihail Suțu al II-lea
Succesor	Mihail Sturza
Modifică date / text

Mormântul lui Ioniță Sandu Sturdza în Biserica Bărboi din Iași (în stânga imaginii)

Biografie

După revoluția lui Tudor Vladimirescu, boierii străini, fanarioți, revendicau în continuare conducerea țării pentru ei. Contrar voinței acestora, Ioniță Sturdza, alături de vornicul Gheorghe Cuza, vornicul Iordache Râșcanu, banul Grigore Ghica, banul Brâncoveanu, vornicul Neculai Golescu, a făcut parte din solia de 13 boieri moldoveni și munteni trimisă la Constantinopol în primăvara anului 1822 pentru a cere Înaltei Porți domni pământeni și schimbarea legilor care îi favorizau pe boierii străini. Această acțiune a adus, după lunga perioadă fanariotă, din nou domni pământeni. Ioniță Sturdza a fost numit domn în Moldova iar Grigore al IV-lea Ghica în Muntenia^[3].

Intențiile bune ale lui Sturdza au fost însă o vreme subminate de o parte a marilor boieri, conservatori, și de boierii străini (greci, bulgari și sârbi) și arnăuții lor^[4]. Abia în 1826, după Convenția de la Akkerman, care reglementa din nou raportul Principatelor Române față de Rusia și Turcia, s-au ajuns la o reconciliere. Împăcarea lor cu domnul a costat diverse favoruri, cum ar fi scutiri de dări sau de la armată. Cu toate acestea, s-au făcut și îmbunătățiri. S-a deschis o școală superioară la Trei Ierarhi, numirea în funcții a fost condiționată de pregătire și nu de rang, s-a sechestrat în folosul statului o parte a averilor mănăstirești. Deși rușii au luat apărarea călugărilor și au impus restituirea averilor, ele au rămas totuși sub controlul domnitorului.

În timpul războiului ruso-turc (1828-1829), Țările Române au intrat sub ocupația militară rusă a cărui comandat era generalul Pavel Kiseleff, iar Sturdza a fost exilat în Basarabia. A murit în 1842 în Moldova, fără a avea o funcție în stat în acel moment și a fost înmormântat în Biserica Bărboi din Iași. A fost căsătorit cu Ecaterina Rosetti-Roznovanu.

Imagini

• 
  Lespedea funerară a lui Ioniță Sandu Sturdza
• 
  Ioniță Sandu Sturdza, timbru din Republica Moldova