Johan Rockström

From Wikipedia, the free encyclopedia

Johan Rockström
Remove ads

Johan Rockström (n. , Finspång, Comitatul Östergötland, Suedia) este un om de știință și profesor universitar suedez, recunoscut la nivel internațional pentru activitatea sa de cercetare a sustenabilității globale. Este codirector[10] al Institutului de Cercetare a Impactului Climatic de la Potsdam (PIK) din Germania, împreună cu economistul Ottmar Edenhofer⁠(d). Predă, de asemenea, știința sistemului Pământului la Universitatea din Potsdam[11] și managementul resurselor de apă și durabilitatea globală la Universitatea din Stockholm.[12]

Mai multe informații Date personale, Născut ...

Este cunoscut ca autor al unui studiu de pionierat în care dezvoltă conceptul de limite planetare (limitele poverii asupra planetei), care a fost publicat pentru prima dată în 2009. Cunoașterea celor nouă limite planetare, de la climă la biodiversitate, este considerată fundamentală în menținerea unui „spațiu sigur pentru activitatea umană”.[13]

Rockström este, de asemenea, un intelectual cu vizibilitate publică, oferind sfaturi, de exemplu, instituțiilor ce funcționează sub patronajul ONU, luând cuvântul, de exemplu, la conferințele TED[14] și apărând în mass-media, ca de exemplu în filmul Breaking Boundaries de pe platforma Netflix.[15] A publicat peste 150 de lucrări în domenii precum utilizarea practică a terenurilor și a apei și sustenabilitatea globală.[16] Este considerat unul dintre cei mai citați cercetători din lume de către Clarivate Analytics.[17] Johan Rockström a fost director executiv al Institutului pentru Mediu din Stockholm în perioada 2004−2012 și director al Centrului de Reziliență din Stockholm în perioada 2007−2018.

Remove ads

Biografie

Carieră

Johan Rockström a urmat studii de știința solului și hidrologie la Universitatea Suedeză de Științe Agricole din Uppsala și studii de agricultură la Institut national agronomique din Paris din 1987 până în 1991. A obținut titlul de doctor în 1997 la Universitatea din Stockholm, cu teza Ecologia sistemelor și managementul resurselor naturale. Lucrările științifice anterioare ale lui Rockström au inclus subiecte inter și transdisciplinare privind resursele globale de apă, managementul utilizării terenurilor, reziliența socio-ecologică și ciclurile materialelor globale.[18]

În 2009 Rockström a condus echipa care a dezvoltat cadrul științific al limitelor planetare, o precondiție propusă pentru înlesnirea dezvoltării umane într-un moment în care planeta trece printr-un proces de schimbare rapidă.[19] În semn de recunoaștere a acestei activități, revista Fokus⁠(d) i-a acordat premiul „Suedezul anului” pentru „lucrarea antrenantă și incitantă despre dezvoltarea durabilă”.[20] În 2010 revista Miljöaktuellt l-a clasat pe locul doi în lista celor mai influente persoane din Suedia în domeniul protejării mediului, iar Veckans Affärer⁠(d) i-a acordat premiul „Capitalistul social”.[16] Rockström a prezidat cel de-al treilea Simpozion al Laureaților Nobel cu privire la sustenabilitatea globală, care a avut loc în 2011 la Stockholm.[21]

După ce a lucrat timp de 12 ani ca director al Centrului de Reziliență din Stockholm (SRC), Rockström a devenit în 2018 codirector al Institutului de Cercetare a Impactului Climatic de la Potsdam (PIK), cu sediul în Germania, alături de directorul adjunct al PIK, profesorul Ottmar Edenhofer⁠(d), specializat în politici economice climatice. Rockström și Edenhofer i-au succedat la conducerea PIK profesorului german Hans Joachim Schellnhuber⁠(d). În prezent, este membru al consiliului de administrație al Fundației EAT,[22] al Fundației KR,[23] al Fundației Global Challenges,[24] membru al Earth League,[25] precum și copreședinte al Future Earth[26] și Earth Commission.[27]

În 2020 a devenit membru al Academiei Germane de Științe Leopoldina.[28] În 2021, împreună cu David Attenborough, Rockström a apărut în documentarul Breaking Boundaries de pe platforma Netflix și a lansat o carte intitulată Breaking Boundaries: The Science Behind our Planet.

El a susținut discursuri la diferite reuniuni și organizații internaționale la nivel înalt, cum ar fi Forumul Economic Mondial,[29] Adunarea Generală a Națiunilor Unite (UNGA), Rețeaua Națiunilor Unite pentru Soluții de Dezvoltare Durabilă (SDSN)[30] și Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC).[31] În plus, el este om de știință șef al Conservation International[32] și membru al Grupului Consultativ al Băncii Europene de Investiții.[33]

Limitele planetare

Dacă avem vreo șansă ca să prevenim pierderea a peste un milion de specii, trebuie să oprim pierderea biodiversității acum, nu în 20 sau 30 de ani. Dacă vrem să avem vreo șansă de a menține încălzirea globală la 1,5° C, trebuie să reducem emisiile la jumătate în următorii nouă ani.[34] (Rockström, 2021)

“
”

În 2009 Rockström a condus un grup internațional de 28 de cadre universitare de prim rang, care au propus un nou cadru științific al ecosistemului terestru pentru agențiile guvernamentale și administrative ca o condiție prealabilă pentru dezvoltarea durabilă. Recunoscând că presiunile umane în creștere asupra climei și naturii au potențialul de a destabiliza întregul sistem terestru, cadrul susține că procesele care afectează ecosistemul au limite sau praguri ce nu trebuie depășite. Menținerea în spațiul sigur pentru activitatea umană,[35] delimitat de limitele planetare, permite păstrarea condițiilor de mediu stabile care au făcut posibilă în primul rând apariția societăților moderne și vor permite generațiilor viitoare să se dezvolte și să prospere. Grupul a identificat nouă „sisteme planetare de susținere a vieții” esențiale pentru bunăstarea umană și a încercat să cuantifice cât de departe au fost împinse deja aceste sisteme. Ei au estimat apoi până unde s-ar putea merge înainte ca riscul „schimbărilor ireversibile și abrupte ale mediului”, care ar putea face Pământul mai puțin locuibil, să crească.[19] Limitele pot ajuta la identificarea modului de extindere a activităților umane și la definirea unui „spațiu sigur pentru dezvoltarea umană”, ceea ce reprezintă o îmbunătățire față de abordările care urmăresc să minimizeze impactul uman asupra planetei.[19] Umanitatea a depășit deja cinci dintre cele nouă limite planetare,[36] punând în pericol perspectivele dezvoltării umane echitabile pe termen lung, în cazul în care limitele sunt depășite permanent și substanțial.

Potrivit criticilor, punctul extrem al șase dintre aceste „limite planetare” nu este delimitat precis, ci arbitrar, cum ar fi limita de 15% a utilizării pământului pentru terenurile cultivate. S-a susținut cu toate acestea că utilizarea în creștere a pământului a sporit bunăstarea globală. Unele limite au consecințe mai degrabă locale decât globale.[37][38] Cadrul limitelor planetare nu este un concept static, ci necesită o dezvoltare constantă pentru a reflecta progresul în fundamentarea sa științifică și concluziile obținute în urma dezbaterilor constructive cu privire la el. O actualizare științifică și conceptuală mai amplă a limitelor planetare a fost publicată în 2015.[39] Publicațiile mai recente s-au concentrat pe îmbunătățirea cuantificării limitelor individuale,[40] pe transpunerea limitelor globale în limitele regionale,[41][42] pe interconexiuni și feedbackuri între limitele planetare[43] și pe cuantificarea limitelor până acum incerte.[36]

Alte activități

Consilii corporative

  • Daimler, membru al Consiliului Consultativ pentru integritate și responsabilitate corporativă[44]

Organizații non profit

  • Premiul Gulbenkian pentru Umanitate, membru al juriului[45]
  • EAT Foundation, membru al Consiliului de Administrație[46]
  • KR Foundation, membru al Consiliului de Administrație[47]
  • Global Challenges Foundation, membru al Consiliului de Administrație[48]
  • Earth League, membru[49]
  • Future Earth, copreședinte[26]
  • Earth Commission, copreședinte[50]
Remove ads

Premii

  • „Suedezul anului”, premiu acordat în 2009 de revista Fokus pentru contribuția adusă la relația dintre știință și societate[51]
  • „Agronomul anului”, premiu acordat în 2013 de Asociația agronomilor (Asociația suedeză a Oamenilor de Știință)[51]
  • Premiul pentru mediu „Lawrence S. Huntingto”n al Centrului de Cercetare Woods Hole, 2014[51]
  • Premiul Internațional Cosmos, 2015[51]
  • Premiul German pentru Mediu, 2015[52]
  • Premiul Hillary, 2017[53]
  • Premiul Fundației „Prințul Albert al II-lea de Monaco”, 2020[54]
Remove ads

Publicații (selecție)

Cărți

  • Johan Rockström et al.: Breaking Boundaries: The Science Behind our Planet. DK, 2021, ISBN: 978-0-241-46675-9
  • Johan Rockström et al.: Eat Good – Das Kochbuch, das die Welt verändert. Hildesheim 2019, ISBN: 978-3-8369-2158-9.
  • Bankrupting Nature: Denying Our Planetary Boundaries (în German), Taylor & Francis, , ISBN 978-0-415-53969-2
  • Bankrupting Nature: Denying Our Planetary Boundaries (în German), Taylor & Francis, , ISBN 978-0-415-53969-2
  • Balancing Water for Humans and Nature: The New Approach in Ecohydrology (în German), Earthscan, , ISBN 978-1-85383-927-6

Contribuții la reviste

Remove ads

Note

Legături externe

Loading related searches...

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads
Remove ads