Mitul eternei reîntoarceri

Mitul eternei reîntoarceri (Le mythe de l'éternel retour) este una dintre cele mai importante lucrări conceptuale ale scriitorului român Mircea Eliade, publicată pentru prima dată în Paris, în 1949. A fost publicată și sub denumirea Spațiu și istorie. Mircea Eliade a considerat această carte ca fiind cea mai importantă lucrare și a recomandat începerea studierii istoriei religiei și a societăților „primitive” cu ajutorul ei.

Mitul eternei reîntoarceri
Informații generale
Autor	Mircea Eliade
Ediția originală
Titlu original	Le mythe de l’éternel retour.
Editură	Éditions Gallimard
Data primei apariții	1949
Modifică date / text

Cartea este dedicată modului în care o persoană experimentează și interpretează istoria. Ea descrie o viziune mitologică asupra lumii inerente societăților tradiționale și arhaice, o viziune a lumii care se opune unui timp istoric specific și este caracterizată de nostalgia revenirii la perioada mitologică. Această atitudine a ajutat reprezentanții societăților tradiționale să mențină o legătură între ei și spațiul exterior. Cartea discută, de asemenea, diferențele dintre această poziție și poziția oamenilor în societatea modernă.

Cuprins

Cartea este formată din patru capitole: I. Arhetipuri și repetare, II Regenerarea timpului, III „Nefericire” și „istorie”, IV „Teroarea istoriei”.