Alex Leon
pictor maghiar From Wikipedia, the free encyclopedia
Remove ads
Alex Leon (pseudonimul lui Sándor Löwinger; n. , Petroșeni, Austro-Ungaria – d. , Ostroh, RSS Ucraineană, URSS) a fost un pictor și grafician evreu maghiar din România.
.svg){kind=small}
Remove ads
Biografie
Născut într-o familie de evrei săraci, fiu al unui meseriaș din Valea Jiului. În 1916, în timpul Primului Război Mondial, s-a refugiat împreună cu familia la Oradea,[3] unde a urmat studiile secundare. A urmat patru clase la Școlii Civile de Băieți, pe care a absolvit-o în 1922. Între 1923 și 1926 s-a pregătit ca croitor, obținând diploma de maistru. Între 1923 și 1926 s-a format ca croitor, obținând calificarea de maistru, iar ulterior a lucrat timp de trei ani la tipografia Sonnenfeld, unde s-a inițiat în tehnica gravurii. În paralel a început să practice litografia și fotografia, formându-și în mod autodidact cultura artistică.[4]
În 1928 a devenit membru al Școala de pictură de la Baia Mare, unde a început să studieze pictura.[5]
Între 1930 și 1932 a trăit la Praga, unde a intrat în contact cu noile curente artistice germane și a lucrat pentru revista Simplicus, iar în 1932 și-a vernisat prima expoziție la Clubul Ziariștilor din Oradea,[5] care, conform acestuia, a avut un succes moral semnificativ, dar nu a vândut nicio lucrare, deoarece stilul său era prea nou pentru publicul local.[3] Următorii ani au adus noi expoziții la Timișoara, Arad, Cluj și Oradea, iar în 1934 și 1936 i-au apărut două albume de litografii la Timișoara. În 1932 a atras atenția prin coperta unui manifest antifascist, influențată de desenele politice ale lui György Ruzicskay.[4]
În 1936, Dezső Vámos, un inginer din Oradea, a inițiat o acțiune pentru a-i permite să plece șase luni la Paris.[3]
Aici i-a cunoscut pe Tihanyi Lajos și Marc Chagall, care l-au apreciat și l-au încurajat să continue. S-a alăturat curentului abstract, unde culoarea domina forma, dar în lucrările sale nu s-a exprimat complet. A căutat legătura dintre arta abstractă și naturalism. Prin Tihanyi Lajos, care trăia la Paris de 20 de ani, a descoperit viața pariziană și întreaga lume artistică și s-a alăturat Academiei Ranson, unde a învățat sculptură. Aici a studiat sub îndrumarea unor artiști precum Lajos Tihanyi, Marc Chagall și Aristide Maillol.[4][5][6] La una dintre expozițiile Academiei, unul dintre desenele sale a fost remarcat, iar în scurt timp a devenit asistent al instituției.
În aceeași perioadă, Alex Leon a expus lucrări la galeria Jeanne Bucher, specializată în arta modernă.[3]
În 1939 a relatat impresiile sale despre perioada petrecută la Paris în paginile revistei Brassói Lapok.[3] Tot în această perioadă a realizat coperta volumului lui Tamás Maros, De la Marosportus la Moscova, și a publicat desene mobilizatoare în revistele Realitatea Ilustrată, Cuvântul liber, Szabad Szó și Brassói Lapok, ilustrând și volumele colecției Ajándékregénytár.[4][5]
Arta sa, cu puternică dimensiune socială și anti război, denunța nedreptatea și mizeria, fapt pentru care biograful István Borghida l-a descris drept un „pictor instinctiv de imagini onirice”. A realizat, între altele, portretul prietenului său, poetul Imre Horváth.[5]
În vara lui 1939 s-a întors în România, locuind la Oradea, Brașov și Timișoara. În 1940 a revenit la Oradea, unde intenționa să se stabilească definitiv.
În această perioadă, pentru a-și întreține mama văduvă, s-a întors la lucrul în laborator fotografic, mărind fotografii timp de șase-opt ore pe zi, neavând posibilitatea aparițiilor publice, fiind considerat de autorități comunist.[7]
În 1942 a fost trimis într-un lagăr de muncă forțată,[5][4] unde în 1943 s-a îmbolnăvit grav de tifos, fără posibilitatea de a beneficia de îngrijire medicală, dar a reușit să supraviețuiască și să evadeze, refugiindu-se în Uniunea Sovietică,[6] unde a fost internat în spital.[5] Potrivit unor surse, a murit acolo, la Ostroh, după 8 martie 1944;[5] alte mărturii afirmă că s-ar fi înrolat în Armata Sovietică și și-ar fi pierdut viața în luptele împotriva trupelor naziste, tot la Ostroh.[8][6]
Remove ads
Galerie
Fără speranță
Un Soț
Scenă stradală (1935)
Scriitor crucificat (1935)
La cantina socială
În lumină
Singuratate
Note
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads