Limba coreeană
From Wikipedia, the free encyclopedia
Remove ads
Limba coreeană (한국어 sau 조선어) este limba oficială a Coreei de Sud și a Coreei de Nord, fiind vorbită de aproximativ 78 de milioane de vorbitori în toată lumea. Clasificarea acestei limbi este disputată, fiind câteodată considerată de lingviști ca fiind din familia altaică, iar altă dată considerată ca limbă izolată (adică, nu este similar genealogic cu nici o altă limbă). Unii lingviști consideră că este „cert înrudită cu japoneza”.[3] Înainte de a avea o scriere proprie era scrisă folosind hanja, ideograme chinezești pronunțate în coreeană. În secolul al XV-lea un sistem de scris propriu, numit hangul, a fost inventat de către regele Sejong cel Mare.
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Limba coreeană este o limbă aglutinantă iar sintaxa este de tip SOV (subiectul, obiectul, verbul apar de obicei în această ordine).
Numele limbii coreene se bazează pe numele folosit pentru țară în cele două Corei. În Coreea de Sud, limba este numită hangungmal (한국말; 韓國말), sau mai formal hangugeo (한국어; 韓國語) or gugeo (국어; 國語; literal „limba națională”). În Coreea de Nord, limba este cunoscută sub numele chosŏnmal (조선말; cu hanja: 朝鮮말), sau mai formal, chosŏnŏ (조선어; 朝鮮語).
Pe de altă parte, coreenii din fosta Uniune Sovietică, care își spun „koryo-saram” (sau „goryeoin” [고려인; 高麗人; literal, „persoane goryeo”) numesc limba goryeomal (고려말; 高麗말).
Remove ads
Scrierea
Primul sistem de scriere folosit pe teriotoriul Coreei a fost scrierea hieroglifică chineză, de la începutul secolului al VI-lea. Acest sistem de scriere este folosit uneori și în coreeana modernă pentru termeni de specialitate sau pentru a diferenția între două cuvinte care sunt pronunțate la fel. Termenul „Hanja”, folosit pentru a desemna aceste caractere, pleacă de la pronunția în coreeană a numelui sistemului de scriere chinezesc, hanzi.
De la începutul secolului al XX-lea, scrierea hieroglifică chineză a fost gradual înlocuită cu alfabetul propriu limbii coreene, hangul, creat în jurul anului 1443 de regele Sejong cel Mare. Alfabetul a fost interzis sub conducerea succesorului său, Yeonsan de Joseon, și pentru majoritatea perioadei Joseon, pâna în anul 1894, odată cu reintroducerea alfabetului coreean și oficializarea sa după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În prezent, alfabetul coreean este folosit în toate domeniile.
Alfabetul hangul conține 24 de litere: 14 consoane și 10 vocale. Literele sunt grupate în grile pătrate care reprezintă o singură silabă. Spre deosebire de alte limbi asiatice învecinate (cum ar fi chineza sau japoneza), coreeana modernă este scrisă cu spații între cuvinte.
Remove ads
Dialecte
Dialectul Seoul a devenit din secolul al XIV-lea baza limbii literare.
Unele dialecte nu sunt inteligibile pentru vorbitorii din alte regiuni atunci când sunt auzite pentru prima dată.[3]
Remove ads
Fonologie
Consoane
Vocale
 |
 |
 |
Particule
Note
Lectură suplimentară
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads