Limbaj de programare

Un limbaj de programare este un limbaj formal de expresii și reguli (sau tehnici) valide de formulare a instrucțiunilor pentru un computer. Un limbaj de programare are definite un set de reguli sintactice și semantice^[1]. El dă posibilitatea programatorului să specifice în mod exact și amănunțit acțiunile pe care trebuie să le execute calculatorul, în ce ordine și cu ce date. Specificarea constă practic în întocmirea/scrierea programelor necesare ("programare").

Categorii

• După paradigma programării
  • limbaje ezoterice, ex. Brainfuck
  • limbaje procedurale; ex. C, Java, Perl
  • limbaje funcționale: ex. ML, Haskell
  • limbaje pentru programarea logică ex. Prolog, DATALOG
  • limbaje mixte: ex.LISP oferă un amestec heteroclit și netipizat de programare imperativă și programare funcțională
• După nivelul de abstractizare (care printre altele corespunde cu ușurința cu care programele pot fi citite și înțelese de către programatori):
  • limbaje de generația întâi: limbajele cod-mașină (limbaje mașină)
  • limbaje de generația a doua: limbajele de asamblare
  • limbaje de generația a treia: limbaje de nivel înalt^[2], cum ar fi C-ul (și toate derivatele sale: C++, Java, ...), Pascal, Fortran ș.a.
  • limbaje de generația a patra: limbajele neprocedurale, orientate pe rezolvarea unei anumite clase de probleme: SQL ^[3] ș.a.
  • limbaje de generația a cincea: limbaje utilizate în domenii precum logica fuzzy, inteligența artificială sau și rețelele neuronale: Prolog, LISP ș.a.
• După vechime
  • Limbaje din secolul XX; ex. LISP și FORTRAN din anii '50
  • Limbaje din ultimul deceniu al secolului XX până în prezent; ex. Haskell, Ruby, Brainfuck, limbajul D^[4]

Execuție

Pentru executarea unui program scris într-un limbaj oarecare, există, în principiu, două abordări: compilare sau interpretare. La compilare, compilatorul transformă programul-sursă în totalitatea sa într-un program echivalent scris în limbaj mașină, care apoi este executat. La interpretare, interpretorul ia prima instrucțiune din programul-sursă, o transformă în limbaj mașină și o execută; apoi trece la instrucțiunea doua și repetă aceleași acțiuni ș.a.m.d.^[5]

Unele limbaje se pretează bine la compilare; de exemplu limbajele clasice: Pascal, Fortran, C. Altele sunt cu predilecție interpretate, de ex. BASIC, PHP, SQL. Multe limbaje moderne combină compilarea cu interpretarea: codul sursă este compilat într-un limbaj binar numit bytecode, care la rulare este interpretat de către o mașină virtuală. De remarcat faptul că unele interpretoare de limbaje pot folosi compilatoare așa-numite just-in-time, care transformă codul în limbaj mașină chiar înaintea executării.

Listă de limbaje de programare

Limbaje generale

Limbaje care pot fi folosite (cel puțin teoretic) la rezolvarea oricărui tip de probleme:

• TEO (Basic)
• Alen (variantă modificată a limbajului TEO)
• BASIC (QuickBasic, GW-BASIC, Visual Basic)
• C
• C++
• C#
• Clips
• Cobol
• D
• Fortran
• Haskell
• Java
• JavaScript
• LISP
• Pascal (și ObjectPascal, folosit de Borland Delphi)
• Perl
• PHP
• Prolog
• Python
• Ruby
• Seed7
• Scriptol
• Tcl/TK
• MATLAB
• SmallTalk
• Borland Delphi
• Algol
• Simula

Limbaje specifice

Limbaje cu un scop bine definit - de obicei interacțiunea cu un anumit program sau sistem.

• ActionScript - limbajul de scripting folosit de Adobe Flash
• ASP (și ASP.NET) - pentru scripting web
• FoxPro (FoxPro, Visual FoxPro)
• MIVA SCRIPT
• SQL - pentru interacțiunea cu bazele de date relaționale

Legături externe

Wikţionar

Caută „Limbaj de programare” în Wikționar, dicționarul liber.

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Programmiersprachen

• 99 Bottles of Beer (engleză)