Leibu Toibiș

Leibel Toibiș (în idiș לײבל טױביש‎, în germană Löbel/Loebel Taubes, în rusă Лейбл Тойбиш, transliterat: Leibl Toibiș; n. 10 martie 1863, Tighina, Imperiul Rus – d. 26 mai 1933, Viena, Republica Austriacă) a fost un publicist și lexicograf rus și austriac, evreu basarabean. A scris în idiș și în ebraică.

Leibel Toibiș Loebel Taubes לײבל טױביש‎
Date personale
Născut	10 martie 1863[1] Tighina, Imperiul Rus[1]
Decedat	26 mai 1933 (70 de ani)[1][2] Viena, Republica Austriacă[1]
Cetățenie	Imperiul Rus  Cisleithania  Austria
Ocupație	publicist sionist[*]​ lexicograf
Limbi vorbite	limba idiș limba ebraică limba germană
Activitate
Limbi	limba idiș limba ebraică
Mișcare/curent literar	Yiddishist movement[*][[Yiddishist movement (cultural and linguistic movement which began among Jews in Eastern Europe during the latter part of the 19th century)|​]] , sionism
Modifică date / text

Biografie

S-a născut în 1863 în târgul basarabean Tighina într-o cunoscută familie rabinică. Tatăl său a fost Ițhok-Suher Toibiș (1833–1911), rabin la Tighina, apoi la Otînia (unde a copilărit Leibel), iar mama sa, Vita Leib, provenea dintr-o familie de rabini din Sudilkov, Berdicev și Korostîșiv. Bunicul său, Iankev Toibiș (1812–1890), a fost rabin în Jîdaciv și Iași; străbunicul și fratele acestuia au fost rabinii ieșeni și învățătorii de lege Aharon-Moșe Toibiș (1787–1852) și Șmil-Șmelke Toibiș (1808–1895), autor al cărților Hayey Olam, Milhomos ha-Șem și Mițvos ha-Litse.^[3]

A primit o educație religioasă evreiască tradițională. A început să publice în anii 1880, atât în idiș, cât și în ebraică. Susținător al mișcării palestinofile (și ulterior sioniste), a militat totodată pentru dezvoltarea literaturii și presei în idiș.

În 1890 a fondat la Colomeea ziarul Di Judishe Folkscaitung („Gazeta populară evreiască”), prima publicație evreiască din Galiția. Tot acolo a înființat și ziarul Folksfraind, pe care l-a reeditat ulterior la Cernăuți.^[4]

În 1891 a fost inițiatorul primei conferințe naționale evreiești din Galiția, iar din 1896, sub egida acesteia, a început să editeze ziarul Ha-Am. A fost unul dintre organizatorii (și vicepreședinte) conferinței de la Cernăuți din 1908 (alături de I. L. Pereț și Haim Jitlovski) – prima conferință care a proclamat idișul drept una dintre limbile naționale ale poporului evreu.^[5] La Cernăuți a editat timp de trei ani ziarul Judishes Wohenblat („Săptămânalul evreiesc”), care a reunit scriitori evrei din Galiția și Bucovina, aflate pe atunci în cadrul Imperiului Austro-Ungar.

A tradus în idiș cartea lui Theodor Herzl Der Judenstaat. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial s-a stabilit la Viena.^[4] În 1922 a apărut volumul jubiliar Zichroines („Amintiri”), care conținea și note autobiografice. În 1924 a susținut conferințe în SUA. În 1928 a publicat lucrarea Talmudishe elementn inem idishn șprihvort („Elemente talmudice în proverbul evreiesc”), însoțită de un amplu glosar de expresii și locuțiuni din Talmud. Împreună cu Haim Bloch a redactat antologia în limba germană Jüdisches Jahrbuch für Österreich, publicată de două ori pe an.

Familie

• Fiul său, Iankev-Șmuel Toibiș (1898–1975), a fost poet și scriitor evreu, stabilit la Viena, Paris și, după război, la New York.^[6]
• Alt fiu, Israel, a fost avocat în Israel; fiul acestuia, Uriel Tal (1929–1984), a devenit istoric și profesor de istorie evreiască la Universitatea din Tel Aviv.
• Alt fiu, David, a fost de asemenea avocat în Israel.
• Un nepot, Leo Taubes (n. 1934), este profesor de literatură engleză la Yeshiva University (SUA).

Lucrări

• Asefat Katovitz ha-Rișona le-Hovevei Țion: bi-Șenat 5645 (despre conferința fondatoare a organizației „Hibat Țion” la Katowice în 1884, ebraică), Vilna, Adria, 1920.
• Talmudishe elementn inem idishn șprihvort („Elemente talmudice în proverbul evreiesc”, idiș), 1928.