Longitudinea nodului ascendent

În mecanica cerească, longitudinea nodului ascendent este un element orbital care permite definirea orbitei unui corp în jurul unui alt corp. Pentru un corp aflat pe orbită în jurul Soarelui (sau în jurul Pământului), este vorba de unghiul dintre direcția punctului vernal (notat cu γ în figură) și linia nodurilor, măsurat în planul de referință (în general planul eclipticii) și în sens direct. Această valoare mai este denumită și ascensia dreaptă a nodului ascendent. În mod curent este notată cu litera grecească omega majusculă, Ω.

Diagrama elementelor orbitale, incluzând longitudinea nodului ascendent (Ω).

Bibliografie

• R. G. Aitken, The Binary Stars, New York, Semi-Centennial Publications of the University of California, 1918, pp. 40, 72, 137.
• J. B. Tatum, Celestial Mechanics, capitolul 17, Visual Binary Stars

Vezi și

• Elemente orbitale:
  • Anomalie medie
  • Argumentul periheliului
  • Semiaxa majoră
  • Excentricitate orbitală
  • Înclinație orbitală
• Echinocțiu

• Portal astronomie