Achiziție de către management

Achiziția de către management (engleză management buyout, MBO) este o formă de achiziție prin care managerii existenți ai unei companii dobândesc o parte semnificativă sau întreaga companie, fie de la compania-mamă, fie de la un proprietar individual.^[1]

În 2013, fondatorul Michael Dell, cu ajutorul unei firme de capital privat, a cumpărat compania Dell de la acționari publici pentru a o privatiza.

Achizițiile de către management și achizițiile prin îndatorare (engleză leveraged buyouts) au devenit fenomene notabile în economia anilor 1980. Aceste așa-numite MBO-uri au apărut în Statele Unite, extinzându-se mai întâi în Regatul Unit, iar apoi în restul Europei. Industria capitalului de risc a jucat un rol esențial în dezvoltarea acestor achiziții în Europa, în special în tranzacțiile de dimensiuni mai mici din Regatul Unit, Țările de Jos și Franța.^[1]

Prezentare generală

Achizițiile de către management sunt similare, din punct de vedere juridic, cu orice altă achiziție a unei companii. Particularitatea unui MBO constă în poziția cumpărătorilor, care sunt în același timp managerii companiei, precum și în consecințele practice care decurg din acest fapt. În special, procesul de analiză prealabilă (engleză due dilligence) este limitat deoarece cumpărătorii dețin deja informații complete despre companie. De asemenea, vânzătorul este puțin probabil să ofere alte garanții în afară de cele de bază managementului, pe motiv că acesta cunoaște mai bine situația companiei decât vânzătorii.^[2]

Există unele preocupări legate de achizițiile de către management deoarece asimetria informațională de care dispune conducerea le poate oferi un avantaj incorect față de actualii proprietari. Conducerea poate manipula subtil în sens descendent prețul acțiunilor înainte de vânzare, prin divulgarea de informații negative (recunoașterea accelerată și agresivă a pierderilor), lansarea publică a unor proiecte discutate sau prin anunțarea unor rezultate financiare nefavorabile. În mod obișnuit, aceste preocupări legate de guvernanța corporativă apar ori de câte ori conducerea actuală de rang înalt poate beneficia personal de pe urma vânzării companiei sau a activelor sale.^[2]

Privatizarea MEBO în România

MEBO (din engleză Management Employee Buy-Out) este o metodă de achiziție prin care acțiunile unei societăți comerciale controlate de stat sunt preluate de angajați, membri ai consiliului de administrație sau pensionari cu ultimul loc de muncă la respectiva societate. După transformarea în societate pe acțiuni, statul acorda muncitorilor drept de prioritate la cumpărarea acțiunilor, implicit la preluarea societății. Prețul acțiunilor era stabilit de stat și adesea nu reflecta valoarea reală a companiei, fiind uneori simbolic sau chiar gratuit, în special în cazul privatizării pe bază de cupoane de proprietate. Statul restricționa transferabilitatea titlurilor și impunea condiții pentru menținerea obiectului principal de activitate, limitarea prețului activelor vândute pe o perioadă determinată și restricții privind restructurarea personalului.^[3]

Metoda MEBO a fost principala modalitate prin care au fost privatizate întreprinderile de stat în primii ani ai tranziției postdecembriste din România. Accesul la privatizările de tip MEBO era rezervat exclusiv persoanelor din interior, excluzând alte persoane fizice sau juridice, precum și capitalul străin. Acțiunile rămase neprivatizate erau vândute succesiv de stat, în etape diferite ale procesului de privatizare în masă.^[3]

Un studiu din 1999 al Centrului Român de Politici Economice arată că, între 1993 și 1996, 28% din privatizările din România (837 din 2.905) au fost realizate prin metoda MEBO. Același studiu indică o scădere a profitabilității societăților astfel privatizate, de la 7,3% la 2,2% între 1994 și 1997, în timp ce gradul de îndatorare a crescut de la 29,3% la 48,5%.^[3][4]

Exemple

• IO Interactive (2017), o companie daneză care dezvoltă seria de jocuri video Hitman, anterior publicată de Eidos Interactive și Square Enix, a rămas filială a Square Enix până în 2017. În acel an, Square Enix a căutat cumpărători pentru studio, iar IO Interactive a finalizat o achiziție de către management, recăpătându-și statutul de companie independentă și păstrând drepturile asupra francizei Hitman.^[5]
• Petrom (1993), deși dreptul de a cumpăra acțiuni a fost prevăzut în contractul de privatizare, mulți angajați nu au reușit să beneficieze efectiv de acest drept din cauza procedurilor birocratice.

Vezi și

• Privatizare
• Fondul Proprietății de Stat
• Regie autonomă
• Cuponiada