Mircea Dem. Rădulescu

Mircea Dem. Radulescu (n. 29 iulie 1889, Giurgiu, Vlașca, România – d. 6 iunie 1946) a fost un poet și dramaturg român.

Mircea Dem. Rădulescu
Date personale
Născut	29 iulie 1889[1] Giurgiu, Vlașca, România[1]
Decedat	6 iunie 1946 (56 de ani)[1]
Cetățenie	România
Ocupație	poet dramaturg traducător
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Studii	Universitatea din București
Modifică date / text

Biografie

Mircea Dem, Rădulescu a urmat școala generală la Giurgiu, apoi liceul la București. A lucrat ca bibliotecar în Ministerul Industriilor și ca inspector în Ministerul Artelor. În 1943 i-a fost acordat Premiul Național pentru Teatru.^[2]

A publicat versuri („Eroice”, „Leii de piatră”), care s-au remarcat doar prin intenția lor de a evoca viața mondenă, apoi s-a dedicat industriei teatrale („Serenada din trecut”, „Petroniu”, „Bizanț”).^[3][4]

Opera

• Leii de piatră, versuri, București, 1914 (ed. a III-a, 1924);
• Poeme eroice, București, 1915;
• Suflet și uzină, versuri, București, 1919;
• O noapte la Mircești, București, 1920 (în colab. cu Alfred Moșoiu);
• Sufletul patriei, versuri, București, [1921];
• Serenada din trecut, București, 1921 (ed. a II-a, 1937);
• Legenda coroanei, București, 1922;
• Bizanț, București, 1924;
• Portrete și amintiri, București, 1924;
• Poeme pentru Galateea, București, 1925;
• Eroice, ed. a II-a, București, f.a. (ed. a VI-a, 1927);
• Cântarea eroilor, București, 1933;
• Rapsodii românești, București, 1935;
• Povestea ghiocelului, București, 1937;
• Pe-aicea nu se trece, București, 1938 (în colab. cu Corneliu Moldovanu);
• Sufletul patriei, București, 1940;
• Făuritorii, București, f.a.;
• Hotarele sfinte, București, f.a.;
• Petronius, f. 1., f.a.