Pisică sălbatică africană

Pisica sălbatică africană^[2] (Felis lybica) este o specie de pisică sălbatică mică cu blană cenușie nisipie, cu dungi verticale palide pe laterale și în jurul feței. Este nativă din Africa și Asia de Vest și Centrală și este răspândită până în Rajasthan din India și Xinjiang din China. Populează o gamă largă de landșafturi ce variază de la deșerturi până la savane, zone arbustive^{⁠(en)[traduceți]} și pajiști^{⁠(en)[traduceți]}.

Pisică sălbatică africană
O pisică sălbatică africană la Parc des Félins⁠(en)[traduceți]
Stare de conservare
Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
CITES Appendix II (CITES)[1]
Clasificare științifică
Domeniu:	Eukaryota
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Mammalia
Ordin:	Carnivora
Subordin:	Feliformia
Familie:	Felidae
Subfamilie:	Felinae
Gen:	Felis
Specie:	F. lybica
Nume binomial
Felis lybica (Forster, 1780)
Subspecii
F. l. lybica (Forster, 1780) F. l. cafra (Desmarest, 1822) F. l. ornata (Gray, 1830)
Răspândirea pisicii sălbatice africane conform datelor din 2015[1]
Modifică text

Taxonomie

Felis lybica era denumirea științifică propusă în 1780 de Georg Forster care și-a bazat descrierea pe un specimen din Gafsa de pe Coasta Berberă^{⁠(en)[traduceți]} care avea mărimea unei pisici domestice, dar o blană roșiatică, ciufuri negre scurte la urechi și o coadă cu modele cu inele.^[3] Între sfârșitul secolului al XVIII-lea și secolul al XX-lea, mai mulți naturaliști și curatori de muzee de istorie naturală^{⁠(en)[traduceți]} au descris și propus noi denumiri pentru holotipuri^{⁠(en)[traduceți]} din Africa și Orientul Apropiat, incluzând:

• Felis ocreata de Johann Friedrich Gmelin în 1791 a fost bazat pe o descriere a unei pisici sălbatice întâlnită în nordul Etiopiei de James Bruce^{⁠(en)[traduceți]}.^[4]
• Felis cafra de Anselme Gaëtan Desmarest^{⁠(en)[traduceți]} în 1822 a fost bazat pe două piei de pisici sălbatice din Provincia Eastern Cape a Africii de Sud.^[5]
• Felis ocreata mellandi de Harold Schwann în 1904 a fost bazat pe două piei de pisici sălbatice din nord-estul Rhodesiei din colecția Muzeului de Istorie Naturală din Londra.^[6]
• Felis ocreata rubida tot de Schwann în 1904 era un craniu și o piele de culoare fov ale unei pisici sălbatice mascule din Congo Belgian.^[6]
• Felis ocreata ugandae tot de Schwann în 1904 era un craniu și o piele cenușie-gălbuie ale unei pisici sălbatice mascule din Uganda.^[6]
• Felis ocreata mauritana de Ángel Cabrera^{⁠(en)[traduceți]} în 1906 era o piele de pisică sălbatică din zona Mogadorului din Maroc.^[7]
• Felis ocreata taitae de Edmund Heller^{⁠(en)[traduceți]} în 1913 era un craniu și o piele de culoare deschisă ale unei pisici sălbatice femele din Voi din sud-estul Kenyei.^[8]
• Felis ocreata iraki de Robert Ernest Cheesman^{⁠(en)[traduceți]} în 1920 era o piele de culoare cenușie ca de porumbel cu o nuanță între bubalin și culoarea cărnii de somon a unei pisici sălbatice din Kuwait și alt specimen cu colorit similar de lângă Râul Tigru.^[9]
• Felis haussa de Oldfield Thomas și Martin Hinton^{⁠(en)[traduceți]} în 1921 era un craniu și o piele de culoare nisipie ale unei pisici sălbatice mascule din Munții Aïr^{⁠(en)[traduceți]} la sud de Zinder.^[10]
• Felis ocreata griselda și F. o. namaquana de Oldfield Thomas în 1926 era o piele palidă de pisică sălbatică din sudul Benguelei din Angola și altă piele palidă de pisică sălbatică din Namaqualand^{⁠(en)[traduceți]} din Namibia.^[11]
• Felis lybica pyrrhus de Reginald Innes Pocock^{⁠(en)[traduceți]} în 1944 era o serie de zece piei brune cu tentă cenușie de pisici sălbatice din Benguela.^[12]
• Felis lybica tristrami tot de Pocock în 1944 era o piele albă palidă cu tentă bubalină a unei pisici sălbatice femele adulte din zona palestiniană Moab.^[13]
• Felis lybica lowei, F. l. lynesi, F. l. foxi și F. l. brockmani tot de Pocock în 1944 era o piele palidă a unei pisici sălbatice femele adulte din Munții Marra^{⁠(en)[traduceți]} din deșertul Darfur, o piele foarte palidă a unei pisici sălbatice mascule la nord de Al Fashir din Darfur, o piele închisă la culoare a unei pisici sălbatice mascule din Statul Bauchi din nordul Nigeriei și respectiv o piele brună palidă a unei pisici sălbatice mascule adulte tinere din Munții Golis^{⁠(en)[traduceți]} din nordul Somaliei.^[14]
• Felis silvestris gordoni de David Harrison^{⁠(en)[traduceți]} în 1968 era un craniu și o piele dungată brună cenușie foarte palidă ale unei pisici sălbatice femele la vest de Sohar^{⁠(en)[traduceți]} din Oman.^[15]

Din 2017, trei subspecii de pisică sălbatică africană sunt recunoscute drept taxoni valizi^{⁠(en)[traduceți]}:

• F. l. lybica, subspecia nominată, în Africa Nordică și Sinai până în Sudan
• F. l. cafra în Africa Sudică
• F. l. ornata în Asia

Filogenie

Analizarea filogenetică a ADN-ului nuclear^{⁠(en)[traduceți]} din mostre de țesut de la toate speciile de felide a dezvăluit faptul că radiația evolutivă^{⁠(en)[traduceți]} a familiei Felidae a început în Asia în perioada Miocenului acum în jur de 14,45 până la 8,38 milioane de ani.^[16][17] Analizarea ADN-ului mitocondrial al tuturor speciilor de felide indică o radiație de acum circa 16,76 până la 6,46 milioane de ani.^[18]

Pisica sălbatică africană face parte dintr-o descendență^{⁠(en)[traduceți]} evolutivă despre care se estimează pe baza analizării ADN-ului său nuclear că s-a despărțit genetic^{⁠(en)[traduceți]} de strămoșul comun^{⁠(en)[traduceți]} al speciilor din genul Felis acum vreo 2,16 până la 0,89 milioane de ani.^[16][17] Analizarea ADN-ului său mitocondrial indică o despărțire genetică de Felis de acum vreo 4,21 până la 0,02 milioane de ani.^[18] Ambele modele se pun de acord asupra faptului că pisica de stuf (Felis chaus) a fost prima specie din genul Felis care s-a despărțit, urmată de pisica cu picioare negre (F. nigripes), pisica de deșert (F. margarita) și apoi pisica sălbatică africană.^[16][18]

Pe baza unui studiu de ADN mitocondrial al 979 de pisici domestice și sălbatice din Europa, Asia, și Africa, se presupune că pisica sălbatică africană s-a desprins de pisica sălbatică europeană acum în jur de 173.000 de ani, pisica sălbatică nord-africană/din Orientul Apropiat desprinzându-se de F. l. ornata și F. l. cafra acum în jur de 131.000 de ani. Acum în jur de 10.000 de ani, unele pisici sălbatice africane au fost îmblânzite^{⁠(en)[traduceți]} în Cornul abundenței și sunt strămoșii pisicii domestice. Pisicile domestice sunt derivate din cel puțin cinci „Eve mitocondriale”.^[19] Pisicile sălbatice africane au fost domesticite^{⁠(en)[traduceți]} și în Egiptul antic. Descendența pisicii domestice egiptene a început să se răspândească în zona mediteraneeană din secolul al VIII-lea î.e.n. încoace și până în secolul al V-lea e.n. au ajuns pe coasta Mării Baltice.^[20]

În Cipru a fost găsită o pisică sălbatică într-un loc de înmormântare lângă un schelet uman din așezarea Shillourokambos din Neoliticul preceramic B^{⁠(en)[traduceți]}. Se estimează că mormintele au fost înființate de fermieri neolitici acum în jur de 9.500 de ani, iar acestea sunt cea mai timpurie dovadă cunoscută pentru o asociere strânsă între o pisică și un om. Proximitatea lor indică că se poate ca pisica să fi fost îmblânzită sau domesticită.^[21] Rezultatele cercetării genetice indică că pisica sălbatică africană s-a despărțit genetic^{⁠(en)[traduceți]} în trei clade acum în jur de 173.000 de ani, și anume pisica sălbatică din Orientul Apropiat, F. l. cafra și F. l. ornata. Pisicile sălbatice africane au fost domesticite pentru prima oară acum în jur de 10.000 de ani în Orientul Apropiat și sunt strămoșii pisicii domestice (F. catus).^[19] Pisicile domestice și pisicile sălbatice africane au rămas strâns înrudite în ziua de azi; hibrizii interspecifici între pisica domestică și pisicile sălbatice africane sunt comune și au loc acolo unde arealurile lor se suprapun.^[22]

Relațiile filogenetice ale pisicii sălbatice africane după cum derivă prin analizarea

ADN-ului nuclear:[16][17][18]
Felidae   Felinae  Felis Pisică domestică (F. catus) Pisică sălbatică europeană (F. silvestris) Pisică sălbatică africană F. bieti Pisică de deșert Pisică cu picioare negre Pisică de stuf alte descendențe⁠(en)[traduceți] din subfamilia Felinae Pantherinae

ADN-ului mitocondrial:[19]
Felis  Pisică sălbatică africană  Pisică domestică Pisică sălbatică din Orientul Apropiat F. l. ornata F. l. cafra Pisică sălbatică europeană F. bieti Pisică de deșert

Caracteristici

Ilustrație a unui craniu de pisică sălbatică africană

Blana pisicii sălbatice africane este cenușie nisipie deschisă, iar uneori cu o tentă palidă galbenă sau roșiatică, dar aproape albicioasă pe burtă și în jurul părții din față a gâtului. Urechile au ciufuri mici, sunt roșiatice până la cenușii, cu peri galbeni deschis lungi în jurul pavilionului urechii. Dungile din jurul feței sunt de culoare ocru închis până la neagră: două trec orizontal pe obraz de la colțul exterior al urechii până la falcă, una mai mică de la colțul interior al ochiului până la rinarium^{⁠(en)[traduceți]}, iar patru până la șase de-a lungul părții din față a gâtului. Două inele închise la culoare încercuiesc picioarele din față, iar picioarele din spate sunt dungate. O dungă închisă la culoare trece de-a lungul spatelui, însă flancurile sunt mai deschise la culoare. Dungile verticale palide de pe laterale adeseori se dizolvă în pete. Coada sa are trei inele către capăt și are vârful negru. Labele picioarelor îi sunt brune închis până la negru dedesubt.^[23][24]

Diferă de pisica sălbatică europeană prin dungi nedeslușite pe ceafă și umeri, o dungă mai puțin clar definită de-a lungul spinării și pe coada zveltă, care este cilindră, mai puțin stufoasă și se îngustează mai mult dinspre bază. Urechile au în mod normal în vârf un smoc mic. Blana îi este mai scurtă decât cea a pisicii sălbatice europene, iar ea este considerabil mai mică.^[25]

Pieile de pisici sălbatice mascule din Africa Nordică măsoară 47–59,7 cm în lungimea capului plus cea a trunchiului cu o coadă lungă de 26,7–36,8 cm. Pieile de pisici sălbatice femele măsoară 40,6–55,8 cm cu o coadă lungă de 24,1–33,7 cm.^[14] Pisicile sălbatice mascule din Yemen măsoară 46–57 cm în lungimea capului plus cea a trunchiului cu o coadă lungă de 25–32 cm; femelele erau ceva mai mici măsurând 50–51 cm în lungimea capului plus cea a trunchiului cu o coadă lungă de 25–28 cm. Deopotrivă femelele și masculii variază în greutate de la 3,2 până la 4,5 kg.^[26]

Răspândire și habitat

Pisica sălbatică africană se găsește de-a lungul Africii, precum și în Orientul Mijlociu incluzând părți din Peninsula Arabică și majoritatea Iranului. Arealul său se extinde către nord-est în Asia Centrală, unde se găsește de-a lungul țărmurilor Mării Caspice, iar prin Kazakhstan către est până în Xinjiang. Este de asemenea prezentă în părți din India.^[27]

Tolerează o varietate largă de habitate. În deșerturi precum Sahara se găsește în densități mult mai mici și este cel mai comună în zone cu teren accidentat precum Munții Ahaggar. Arealul său se întinde de-a lungul zonei la nord de Sahara din Maroc până în Egipt și populează pajiștile, savanele și zonele arbustive tropicale și subtropicale^{⁠(en)[traduceți]} la sud de Sahara din Mauritania până în Cornul Africii, incluzând Somalia, Eritreea, Etiopia, Djibouti și Sudan. Populează fiecare țară din Africa Răsăriteană și Sudică, deși este absentă în desele păduri tropicale umede din Bazinul Congo^{⁠(en)[traduceți]}.^[1]

Pe insule mediteraneene

Articole principale: Pisică sălbatică corsicană și Pisică sălbatică sardă

Pisica sălbatică din Sardinia își are origine la pisica domestică.^[28]

Pisica sălbatică din Sardinia și Corsica a fost mută vreme considerată a fi o subspecie de pisică sălbatică africană cu denumirea științifică Felis lybica sarda.^[25] Rezultatele cercetării zooarheologice indică că s-a tras din pisici domestice care au fost introduse probabil la începerea primului mileniu și își are originea în Orientul Apropiat. Aceste populații sunt sălbăticite^{⁠(en)[traduceți]} astăzi.^[29][28]

Pisica sălbatică de pe insula Sicilia este o pisică sălbatică europeană.^[28][30]

Ecologie și comportament

Pisicile sălbatice sunt active în principal noaptea și caută pradă. Auzul lor este atât de fin încât pot localiza precis prada. Se apropie de pradă târându-se răbdător înainte și folosind vegetația pentru a se ascunde. Rareori beau apă.^[31] Vânează predominant șoareci, șobolani, păsări, reptile și insecte.^[32][23]

Atunci când este înfruntată, pisica sălbatică africană își ridică părul pentru a se face să pară mai mare pentru a își intimida adversarul. Ziua de obicei se ascunde în tufișuri, cu toate că uneori este activă în zile întunecate, noroase. Teritoriul unui mascul se suprapune cu cele ale până la trei femele.^[33]

Vânare și dietă

În Africa Occidentală, pisica sălbatică africană vânează șobolani, șoareci, gerbili, iepuri propriu-ziși, păsări de mărime mică până la medie, incluzând francolini^{⁠(en)[traduceți]}, și șopârle. În Africa Sudică atacă de asemenea iezi de antilope și animale din șeptel, precum miei și iezi.^[24] În Parcul Transfrontalier Kgalagadi^{⁠(en)[traduceți]} vânează în primul rând muride, într-o măsură mai mică și păsări, reptile mici și nevertebrate.^[34]

Reproducere

Perioada de gestație a femelei durează între 56 și 60 de zile.^[22] În Botswana, mama dă naștere în cea mai mare parte în timpul caldului sezon ploios^{⁠(en)[traduceți]} la unul până la trei pisoi.^[32] Au fost observate și rânduri de pui^{⁠(en)[traduceți]} de până la cinci pisoi. Vizuina ei de naștere este un loc adăpostit precum iarbă deasă, o galerie sau un copac găunos. Pisoii își deschid ochii după în jur de 10–14 zile și sunt mobili la vârsta de o lună. La vârsta de în jur de trei luni încep să învețe tehnici de vânătoare de la mama lor. Părăsesc familia și devin independenți la vârsta de în jur de șase luni.^[22]

Conservare

Pisică sălbatică africană pe un timbru al Azerbaidjanului^{⁠(en)[traduceți]} din 1994

Pisica sălbatică africană este inclusă în Anexa II a CITES.^[1]

Alley Cat Rescue^{⁠(en)[traduceți]} este în prezent singura organizație despre care se știe să aibă un program adresat în mod specific conservării pisicilor sălbatice africane și reducerii a ceea ce unii numesc poluarea genetică^{⁠(en)[traduceți]} de către pisici domestice.^[35]

S-a descoperit că o pisică domestică poate servi ca mamă-surogat pentru embrioni de pisică sălbatică. Numeroasele asemănări dintre cele două specii înseamnă că se poate ca un embrion al unei pisici sălbatice africane să fie purtat și fătat de o pisică domestică. Un documentar de BBC descrie detaliile experimentelor care au dus la această descoperire și arată de asemenea o pisică sălbatică matură care a fost născută de o femelă surogat.^[36]

În filatelie

Poșta libiană^{⁠(en)[traduceți]} a eliberat în noiembrie 1997 o marcă poștală dedicată pisicii sălbatice africane în cooperare cu Fondul Mondial pentru Natură. Acest număr a fost de asemenea lansat ca set de patru timbre printate pe o mini-foaie.^[37]