Poziția a treia

Poziția a treia reprezintă un set de ideologii politice alternative care s-au dezvoltat în Europa Occidentală în perioada postbelică. Formulate într-un mediu influențat de politicile Războiului Rece, teoriile reprezentau un punct intermediar între capitalismului blocului capitalist și comunismul blocului sovietic.

Între 1920 și 1940, numeroase grupuri de disidenți s-au caracterizat drept parte a unei mișcări care respingea atât capitalismul, cât și socialismul marxist.^[1] Ideea a fost reluată de diferite grupuri politice după sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial. Discursul „Poziției a treia” s-a dezvoltat în interiorul grupurilor de extremă dreapta Terza Posizione (Italia) și Troisième voie (Franța), iar în anii 1980 a fost preluat de către Frontul Național^⁠(d) din Marea Britanie. Acestea erau anticomuniste și anticapitaliste. Susținătorii acestor ideologii se autocaracterizează drept „dincolo de stânga și dreapta” în timp ce combină idei specifice ambelor extreme ale spectrului politic^[2] (combinația standard constă în conservatorism cultural^⁠(d) reacționar cu teorii economice radicale^⁠(d) specifice politicii de stânga).^{[3][4][5][6][7][8][9]}

Istorie

Termenul „Poziția a treia” a apărut în Europa, iar principalii precursori ai politicilor specifice acestei poziții au fost național-bolșevismul (o sinteză de ultranaționalism și bolșevism) și strassterismul (o formă socialistă de nazism susținută de către frații Otto^⁠(d) și Gregor Strasser). Autorul neofascist și neonazist Francis Parker Yockey a propus o alianță între comuniști și fasciști sub denumirea de Red-Brown Alliance (în română Alianța Roșu-Brun),^[10] roșul reprezentând culoarea comunismului și brunul culoarea nazismului. Aceasta ar fi urmat să militeze în favoarea unor convingeri antisemite, antiamericane și antisioniste^⁠(d). Yockey era și un susținător al mișcărilor de eliberare din Lumea a treia.