Marea Revoltă a Evreilor

Primul război evreo-roman (66–73), sau Marea Revoltă a Evreilor (המרד הגדול , ha-Mered Ha-Gadol), a fost una din cele trei revolte majore ale evreilor din Provincia Iudeea împotriva stăpânirii romane. Revolta a fost înăbușită și a dus la distrugerea Ierusalimului în anul 70.

Distrugerea templului din Ierusalim.

Tezaurul din Ierusalim în procesiunea triumfală a lui Titus la Roma.

Marea Revoltă a Evreilor
Parte a Războaielor Iudaico-Romane
Iudeea, secolul I
Informații generale
Perioadă 63- 73 Loc Iudeea Rezultat Victorie a Imperiului Roman Modificări teritoriale Iudeea rămâne sub control roman, numeroase orașe distruse
Beligeranți
Imperiul Roman	Evreii din Provincia Iudeea
Conducători
Vespasian Titus Lucilius Bassus	Simon Bar-Giora Yohanan mi-Gush Halav Eleazar ben Simon Eleazer ben Ya'ir
Efective
30.000 inițial 80.000 în timpul asediului	zeci de mii (miliții locale) 300.000 sau 1.200.000 în Ierusalim
Pierderi
6.000 morți în Beth Horon aprox. 20.000 morți în total	- Între 250.000 și 1,1 milioane masacrați după căderea Ierusalimului; 97.000 luați în sclavie
Modifică date / text